Main menu

header

Bucataria pentru toti - Wok, tigaia chinezească

    Bucătăria chinezească se bazează în mare parte pe prepararea alimentelor cu ajutorul acestei tigăi. Este un vas de gătit fabricat din fontă, oţel carbon sau aluminiu, materiale bune conducătoare de căldură, ce permit ca alimentele să fie gătite la o temperatură mare, într-un timp foarte scurt. De asemenea, vasul este acoperit cu un material antiaderent. În ultimul timp, wok-ul a devenit foarte cunoscut în toată lumea, datorită calităţilor sale apreciate în arta culinară. 

Realizată din fontă sau din aluminiu
    Forma clasică a acestui vas pentru gătit este cea rotundă, cu baza curbată. Permite o suprafaţă mai mare de gătit, spre deosebire de tigăile cu margini verticale. Vasul wok este destul de mare, cu două mânere, unul rotund şi altul drept şi lung, pentru a fi simplu de manevrat. În magazine se găsesc două tipuri de tigăi wok. Cele chinezeşti sunt mai subţiri şi mai uşoare, iar cele occidentale, mai groase şi mai grele. Tigăile din fontă menţin căldura, dar se încălzesc mai greu, iar timpul de preparare a alimentelor este mai lung. Dar sunt cele mai recomandate, pentru că acelea confecţionate din aluminiu se deformează uşor la temperaturi ridicate. 

Călătorie în istoria cofetăriei Capşa „Casa subţire” a Bucureştilor

    În perioada în care industria bomboneriei şi a cofetăriei era la începuturi, iar bucureştenii consumau „dulciuri orientale”, Grigore Capşa, nepotul lui Constantin Capşa, „un cojocar subţire”, va pune bazele unei cofetării ce va deveni de-a lungul vremii „cea dintâi cofetărie” din Bucureşti şi una dintre cele mai bune din sud-estul Europei. Casa Capşa a intrat de-atunci în istoria gastronomiei româneşti, iar clientela de seamă care i-a trecut pragul s-a bucurat de „cofeturi cum nu se mâncase până încă, cu consumaţii cum nu se băuse...”, după cum spun documente ale vremii. 

Furnizor de dulciuri pentru familii regale
     Născut în 1841, Grigore Capşa s-a perfecţionat încă de la vârsta de 15 ani la renumita Casă Boissier, unde a învăţat ca nimeni altul tainele meseriei pe care şi-o alesese. În scurt timp, Grigore Capşa a ajuns furnizor al Curţii Regale din Franţa, în 1869, delectând-o pe împărăteasa Eugenia cu excepţionalele sale produse. Întors în ţară, el se ambiţionează să modernizeze arta cofetăriei, făcând ca Bucureştii să rivalizeze cu francezii, lucru nemaiîntâlnit în acea epocă. Pentru meritele sale, Capşa devine furnizor al curţii „domnitoare” şi primeşte prima sa medalie, „Bene Merenti”, clasa I.