Main menu

header

Organismul nu cunoaşte anotimpurile şi minutarul ceasului?

    O splendidă poezie scrisă de Adrian Păunescu lansează metafora: „Noapte fără anotimp/ Ce-ai dori să-ţi dau în schimb?”. S-ar putea zice oare că subansamblurile ce compun organismul omului sunt fără anotimp? Sau funcţionează oare organele omului după un anume orar?

Degeaba eşti sănătos dacă te bântuie gândurile negative

  Există moda de sezon. La sfârşitul primăverii sau vara, cucoanele şi fetele zglobii îmbracă rochiţe vaporoase şi tricouri mulate, ca să nu mai amintim de fustiţele lungi doar cât tocul de la ochelari. Iar iarna moda se schimbă după anotimp, aşa că cizmele se întrec să depăşească genunchiul, paltoanele să aibă cât mai multe tighele, puloverele să fie cât mai lălâi şi tot aşa. Dar gândindu-vă cum se prepară moda pentru diversele anotimpuri, ce-aţi zice să aflaţi că şi organele omului trebuie pregătite pentru sezonul rece, pentru sezonul cald şi aşa mai departe.

    Acestea sunt idei, surprinzătoare la prima vedere, cu care se ocupă vechea medicină naturistă din China. Spun terapeuţii chinezi că plămânul şi intestinul gros reprezintă sediile imunităţii. De plămân şi de colon se leagă capacitatea de autoapărare a organismului prin armatele proprii de anticorpi ce trebuie dotate cu muniţie, să fie combative, să aibă ştiinţa atacului împotriva agresorilor din afara omului.

   Tocmai de asta este necesar ca plămânul şi intestinul gros să fie reparate pentru a da piept cu sezonul rece de sfârşit de toamnă şi de iarnă. Pentru aceasta, practicile din China propun să i se facă omului şedinţe de biorezonanţă, de acupunctură şi să i se dea suplimente nutritive, chiar dacă respectivul individ nu are nicio neplăcere.

Cum să nu leşini când te ridici brusc de pe vine

   Funcţionează zdravăn telefonul fără fir, ce împrăştie tot felul de sfaturi şi de păreri despre sănătate. Imediat ce unei cumetre din Huşi îi vine o idee cu privire la organismul omenesc, înşfacă telefonul şi le comunică neamurilor ce să facă cu ochii, ficatul, constipaţia şi rinichii. Dar nu numai cumetrele sunt mari specialiste, ci şi vecinii de bloc, cei care oricând au la ei servieta cu reţete împotriva bolilor, chit că ei sunt tinichigii auto sau vânzătoare de parizer la magazinul din colţ.

Pe unde să respirăm: pe nas sau pe gură?

    Unii respiră pe nas, alţii respiră pe gură. Care o fi oare răsuflarea cea corectă, cea sănătoasă? Ei bine, medicina dă un răspuns apăsat. Normal este să respiri pe nas. Pentru că nasul este un excelent aparat nebănuit de complex şi cu funcţii spectaculoase. Astfel, nasul este un teribil şi eficient schimbător de căldură.

Când îţi pun coarne rinichii

   A proiectat Dumnezeirea organele din trupul omului cu o rezervă de capacitate, astfel încât să meargă viaţa omului şi când unul dintre organe şchioapătă parţial? Da, răspunsul este un da apăsat. Marele Creator a avut grijă să prevadă în sistemele organismului importante rezerve, care, de cele mai multe ori, nu intră în funcţiune toată viaţa şi stau doar ca o soluţie de avarie. De altfel, chiar în materie de creier, unele voci zic cum că din capacitatea neuronilor se foloseşte de om doar 20% şi restul reprezintă neuroni care, din păcate, nu intră în lucrare.

Idei strâmbe, voci care nu există

   Dacă încerci să lămureşti cu un psihiatru ce boală corespunde vorbei „nebunie“ ce umblă în popor, constaţi că medicina poate da cu greu o explicaţie, limitând comportamentul de „nebun” la o singură boală psihică. Asta chiar dacă multe s-au schimbat în bine în teritoriul psihiatriei, de la descoperirea unor medicamente eficiente până la o categorisire complexă a afecţiunilor psihicului. Astfel că dacă vrei să afli de la medicul psihiatru ce boală se suprapune cu etichetarea de nebunie nu vei afla.

Nimeni nu scapă de reumatisme

Probabil că nu există om în lumea largă care să nu fi ajuns ochi în ochi cu dentistul, cu frizerul şi să nu fi poposit, văitându-se, la un doctor de „reumatisme“. Fiindcă de durerile reumatice nu scapă nimeni, chit că este doar o jenă atunci când se înnorează cerul şi pică primele bobiţe de ploaie. Deci, reumatismele reprezintă un „sport“ universal. Umblă o vorbă că reumatismele nu te omoară, dar nici nu te lasă să trăieşti senin.

Grătarul şi carnea prăjită, în boxa acuzaţilor

Există o fărâmă de procuror în fiecare dintre noi. Nu se poate să nu găsim un om sau un lucru către care să nu îndreptăm un potop de acuze, mai să dorim a-i pune cătuşele. În literatura română era chiar un personaj care cârtea foarte des, căruia nu-i alunecau bine pe gât o mulţime de lucruri, acest personaj numindu-se Cănuţă om sucit. Uneori, rechizitoriile pe care le facem au temei, alteori sunt nejustificate. Mai nou, a intrat în atenţia publicului grătarul.

Patul, cel mai periculos loc de pe mapamond

Pe unii care n-au apucat până acum să se ridice în aer cu „aeroplanul“ îi apucă tremuriciul de spaimă când aud cuvântul avion. Pentru ei, călătoria cu avionul, pe undeva prin ceruri, reprezintă o aventură de maxim pericol şi le clănţăne dinţii de frică la gândul că circulă la zece mii de metri altitudine şi nu mai au pământul sub picioare. În realitate, groaza lor nu este foarte justificată, fiindcă statisticile arată că mai puţine accidente mortale se întâmplă cu avioanele decât cu trenul.

„Aoleu, mamă!“

Când discutam cu o simpatică şi foarte pricepută doctoriţă despre durerile cele mai ticăloase şi aminteam ca fiind vestite în intensitatea durerii criza de rinichi, infarctul, naşterea, priceputa doctoriţă de reumatisme m-a tras de mânecă şi mi-a spus: „Să nu cumva să pierdeţi din vedere durerea de gută, ce te seacă la suflet“. Şi, într-adevăr, durerea dată de crizele de gută se situează în locurile din faţă ale păcătosului clasament privind brutalitatea durerii.

Metalul din şold ce pare material viu

      O mulţime de oameni păşesc strâmbându-se de parcă ar călca pe cioburi. Grimasa de pe faţa lor este adusă de o grea suferinţă, durerea din şolduri. Chinuitoare este păşirea în condiţiile în care uzura a mâncat cartilajele articulaţiilor, ajungîndu-se la frecarea os pe os, aducătoare de mare suferinţă. Artroza de şold nu poate să dea niciodată înapoi.

camp 300x2507