Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

La taifas cu Zidul

Fireşte al Berlinului. După 20 de ani de libertate, de care poate că nu vom şti să ne bucurăm destul, decât văzând filme ca „Good Bye, Lenin!” sau „Aleea Soarelui”. La noi, pe ecrane au ajuns în această ordine, deşi Soarele este cu cinci ani mai bătrân. (Noroc cu Zilele filmului german organizate de Institutul Goethe şi prezentate de un ambasador aristocrat, Excelenţa Sa domnul Von Mettenheim).

La taifas cu japonezii şi bulgarii

De 22 de ediţii, la Tokyo există un festival de cinema care, iniţial, se petrecea o dată la doi ani. Acum e la fiecare 12 luni şi adună între altele cele mai bune pelicule de la Berlin, Cannes şi Veneţia, dar şi unele total inedite. Cel mai plăcut pentru un european venit din România este să descopere că mare parte dintre regizorii prezenţi prin operele lor sau chiar în carne şi oase au trecut şi pe la festivalurile din România, pe la Anonimul mai cu seamă, dar şi la bucureşteanul B-Est.

La taifas cu dădaca

O poveste romantică, foarte realistă, până la un punct, poate prea optimistă spre final.

La taifas cu Manga

În România s-au creat încă de la început confuzii cu acest termen, Manga (mangă). La noi e, înainte de toate, un termen de argou când cineva se îmbată turtă, adică îşi bea şi minţile. Pentru japonezi sunt benzile lor desenate. În mare parte diferite de cele occidentale. Ele se transformă în cele din urmă în animaţie. Una foarte ciudată. Cu culori sumbre şi subiecte foarte sângeroase, dar până şi sângele nu este roşu, ci albastru, şi nu pentru că ar fi de viţă nobilă, ci aşa li se pare mai înspăimântător.

La taifas cu animaţia

De patru ani, Bucureştiul are privilegiu unui foarte ingenios festival: ANIMEST. Iniţial, nimeni, în afară de organizatori, n-ar fi pariat pe succes. Se ştie că lumea nu prea merge la Desene decât dacă are copii ori nepoţi sau e ceva cu adevărat la modă. Chiar şi aşa, nu e mare înghesuială. Dar acest foarte original proiect a umplut săli întregi, inclusiv cinematograful mamut „Patria”, pe unde, din păcate, cam suflă vântul. Pe vremuri, aici se făceau toate premierele oficiale şi veneau vedete occidentale chiar şi în perioadele de foarte tristă amintire.

La taifas cu activiştii

Despre Cristian Mungiu şi „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, toată lumea a aflat că a luat Palme d’Or la Cannes. Unii au văzut şi filmul. Mai mulţi ca de obicei, dar se putea şi mai bine.

La taifas cu Secvenţe

E anul Festivalurilor, cu majuscule. Cel de la Sighişoara, aflat la prima ediţie, a avut însă o seară de neuitat. Într-un oraş plin de farmec, unul dintre cele mai originale şi pline de istorie. Abia însă de mai are un cinematograf… Îi zice foarte elegant „Aristocrat”, are o sală şic, dar proiecţii puţine şi deocamdată nici spectatorii nu dau buzna. În schimb, atunci când s-a oferit în piaţa din Cetate, pe un ecran gonflabil, o peliculă-cult a cinematografiei noastre, lumea a venit. A stat şi mai apoi a întrebat cu spor.

La taifas cu femeile

După ce au apărut, fără exagerare, mii de cărţi motivaţionale, cum să faci şi să dregi, americanii, inventatorii lor, s-au gândit să mai facă şi un film. Au avut grijă să îşi bată joc întâi de tot ce a avut succes la cititori şi mai ales la cititoare şi au luat-o de la capăt, după aceeaşi reţetă. Pe ea o ştim prea bine din rolul doctoriţei Izzy, din „Anatomia lui Grey”, unde arată mai degrabă a fotomodel, ceea ce a şi fost ca rol.

La taifas cu Francesca

Veneţia 66 a însemnat pentru români prezenţa în secţiunea Orizonturi a debutului în lungmetraj al regizorului, scenaristului şi coproducătorului Bobby Păunescu. Filmul se numeşte „Francesca” şi este primul rol principal al Monicăi Bârlădeanu, pe care am văzut-o deja în frumoasa asistentă eficientă şi săritoare din „Moartea domnului Lăzărescu” ori în italianca dintr-un episod al faimosului serial „Lost”.

La Taifas cu Tarantino

Mulţi vor spune despre filmul „Ticăloşi fără glorie” că este unul de război, ce-i drept, remarcabil. De fapt, lucrurile sunt mult mai subtile. Scenariul este croit pe un joc ingenios de limbi străine.

La taifas cu extratereştrii

Cam o dată ce Odeonul ne răsfăţa, prezentându-ne 20 de minute din viitorul film al lui James Cameron, sosea, tot în 3D, şi acest desen animat suficient de sofisticat, „Bătălie pentru Terra”.