Main menu

header

La taifas cu Llewyn Davis

New York-ul anilor ’60 şi un tânăr cântăreţ de folk tradiţional, pe nume Llewyn Davis. Până aici nimic nemaivăzut. Iscusinţa fraţilor Coen constă în faptul că reuşesc să-l descrie cu atâta umor şi duioşie, încât se transformă rapid într-un personaj de neuitat, despre care se spune deja că are şanse mari la Oscar (nu degeaba îl cheamă… Oscar Isaac). Iubita lui temporară este Carey Mulligan, brunetă, rafinată, afurisită şi greu de mulţumit. Epoca foarte la modă e redată cu migală, pentru noi fiind o dată în plus interesantă pentru că ne era pe atunci inaccesibilă, mai cu seamă cea de peste Ocean.

La taifas cu majordomul

Forest Whitaker pare făcut pentru a ne călăuzi în istoria de câteva decenii a Americii, mai exact a Casei Albe, cu preşedinţii ei cu tot. Povestea reală, de altfel, începe din copilăria lui Cecil, care aduce mult cu scenele de pe plantaţiile de bumbac din „Pe aripile vântului”, doar că totul este privit dintr-un unghi puţin răsturnat. Cariera celui care va servi la mesele celor mai puternici oameni din lume începe, printr-un joc al hazardului fabulos, după ce este cât p-aici să moară de foame. Foarte repede va învăţa să fie discret şi să nu cedeze la presiunile unei neveste curioase şi destul de indiscrete, interpretată, fără cusur, de Oprah Winfrey, care, la fel ca protagonistul, străbate în scenariu mai mulţi ani.

La taifas cu Thor

Blondul musculos cu faţă de viking a revenit pe ecrane, spre încântarea fanilor mai vechi şi mai noi. După ce a avut parte de un prim episod numai pentru el, a reapărut în pleiada personajelor de benzi desenate The Avergers/Răzbunătorii. Regizorul Alan Taylor a decis să dea şi o oarecare doză de umor, adesea mai mult sau mai puţin involuntar. Deja cunoscut după producţia HBO „Urzeala Tronurilor”, dar şi din „Clanul Soprano”, realizatorul şi-a făcut o distribuţie beton, în care a strecurat-o şi pe foarte carismatica, pentru unii, Natalie Portman.

La taifas cu avocatul

Nici n-a apărut bine reclama, că toată lumea vrea să vadă „Avocatul”, o peliculă care a circulat sub titlul „Cartel” pe ecranele franţuzeşti şi care e semnată de recentul înnobilat de Regina Angliei: Sir Ridley Scott. Distribuţia tentează. Javier Bardem, la fel de straniu ca în cel mai recent „James Bond”, e un personaj dubios şi colorat şi la propriu, şi la figurat. Penelope Cruz, partenera sa din viaţă, în ficţiune e marea iubire a lui Michael Fassbender, ajuns avocat într-o poveste destul de încurcată, în care mai apare din când în când şi Brad Pitt, al cărui rol e greu de definit.

La taifas cu Ender

Deşi seamănă ameţitor cu „Inteligenţă artificială” este remake-ul filmului din 1985, cu acelaşi titlu de altfel, fiind semnat de sud-africanul Gavin Hood, cunoscut inclusiv publicului nostru prin pelicula sa oscarizată: „Tsotsi”. Specializat de obicei în SF-uri de televiziune, şi nu numai, îi dă chiar şi voce uriaşului înspăimântător, doborât de puştiul cu ochi albaştri, expert în simulări de calculator. Povestea nu are neapărat ceva original, se caută un salvator al lumii, un fel de amestec între Dalai Lama şi Iisus, care să se lupte cu un popor de… furnici (se pare că insectele sunt la modă, pentru că le-am regăsit şi în „Eu şi tu” al lui Bertolucci).

La taifas cu Machete: ucigaş meseriaş

Texanul Robert Rodriguez, regizor de filme-şoc, a revenit la „Machete”, după trei ani, făcându-l şi mai criminal (ştiu că poate suna ciudat, ca exprimare, dar, după ce veţi vedea pelicula, veţi înţelege că totul e tratat cu umor). Danny Trejo (un fel de Colea Răutu plus Charles Bronson, ajuns la 69 de ani) e şi în realitate un răufăcător, care a făcut vreo 11 ani de puşcărie, şi mai apoi a devenit erou de cinema. Dacă în anteriorul, să-i zicem episod, împărţea genericul cu De Niro, acum a dat de Mel Gibson în rolul lui Voz, un fel de Oz, zgubilitic rău de tot.

La taifas cu avocaţii

Nu vă luaţi după notele de pe net! Filmul „Conspiraţia” e strălucit şi e o ocazie să descoperiţi ce se întâmplă în sălile de judecată din Regatul Unit al Marii Britanii. Eric Bana, cel care a fost cândva verdele Hulk, fix acum zece ani, de altfel, a ajuns la 45 de primăveri, cum se spunea ridicol cândva, şi are mai mult şarm ca niciodată. Tatăl croat din Zagreb şi mama nemţoaică, crescut în Melbourne, Australia, toate acestea par a fi ingredientele ideale pentru un actor în plină forţă. Alături pe ecran îi va fi Rebecca Hall, descoperită de noi, mai cu seamă după pelicula lui Woody Allen „Vicky Cristina Barcelona”.

La taifas cu filmul indian

Bollywoodul, echivalentul asiatic al Hollywoodului, împlineşte 100 de ani. Prin urmare, a fost sărbătorit inclusiv la Cannes. Iar un alt Khan, Shahrukh Khan, a făcut furori la Festivalul de la Berlin mai mulţi ani la rând cu „My name is Khan” şi cu „Don 2”, pentru care lumea şi-a cumpărat bilet de avion din Statele Unite, doar ca să-l întâlnească pe acest idol local.

La taifas cu Prinţesa Diana

Fireşte că, practic, taifasul nu s-ar putea decât la o şedinţă de spiritism, doar că un regizor german s-a gândit să o reînvie pentru un lungmetraj despre ultimii săi ani de viaţă, dominaţi de o pasiune fără margini pentru un medic pakistanez (interpretat de o vedetă din serialul „Lost”), pe care îl idealiza din dorinţa ei de a iubi şi mai ales de a fi iubită.
Viaţa Dianei, Prinţesa Inimilor, e mai înduioşătoare decât s-ar fi putut crede, şi realmente ţinea la operele de caritate, pe care le păstorea cu sinceritate (nu degeaba a regretat-o enorm Maica Tereza).

La taifas cu escrocii de pe internet

Nu am reuşit să aflu cât de des se întâmplă şi prin căminele universitare autohtone să se joace pe sume mari pe net, dar nici taxele nu sunt la fel de prohibitive ca peste Ocean, unde bieţii studenţi geniali mai scapă în păcatul dependenţei de cazinouri, fie ele şi virtuale, ca să nu se mai îndatoreze la bănci şi să-şi termine studiile. Doar că rechini sunt şi pe acolo, gata oricând să fraierească, dacă se poate fără să li se dea de urmă. Sigur că subiectul şi tratarea lui trezesc nostalgia Cacealmalei cu Newman şi Redford, dar nu e nici la fel de ingenios, nici la fel de complex. În schimb, scena cu crocodilul poate duce cu gândul la un serial australian foarte îndrăgit în anii ’80.

La taifas cu avioanele animate

După „Maşinuţe”, cei de la Disney s-au îndreptat spre avioane şi probabil data viitoare vom merge la trenuri. Sau mai exact la locomotive, că sunt mai nostime. Pe ecran apar mai cu seamă aparate retro, vintage chiar, cu elice, care se străduiesc să ajungă primele, într-o cursă ce străbate lumea, mai ceva ca balonul lui Jules Verne. Autostrada din cer pare mai uşor de străbătut, cu condiţia să nu existe trişori. Cel mai simpatic dintre invenţiile cu aripi este Stropi Agrarescu (în variantă autohtonă), vocea utilitarului care împrăştie prafuri peste recolte aparţinându-i lui Claudiu Maier. El are doi prieteni, o expertă în mecanică auto: Dottie (glas Isabela Neamţu) şi pe Chug (alias Valentin Teodosiu), un vehicul cam rablagit, dar sentimental şi fidel. Şefului, eroul de război (al doilea, mondial, ca să nu facem aluzie la intervenţiile recente, americane), îi dă greutate şi severitate tonul lui Cornel Ciupercescu. Iar Şerban Pavlu, uşor recognoscibil, e ceva mai afurisit la primele apariţii. Participanţii ajung până în Nepal. Cea mai cu haz replică ar fi: „A la stropista baby”, aluzie la „Hasta la vista, baby”, din „Terminator 2”, iar printre adaptări se aude Aurel Vlaicu (că tot s-a împlinit un veac de la moartea sa). Şi sumbra poveste a „Mioriţei”. E şi ceva iubire, o serenadă şi promisiunea pentru cei care au răbdare să stea până la finalul finalului că va exista o urmare. Încă de la început e şi o scenă parcă desprinsă din drama cu final parţial fericit „136 de ore”, cu alpinistul prins între stânci. Nu rataţi un slalom în văzduh, pentru că, şi în cazul în care aveţi rău de înălţime, taman că o să vă dea curaj!