Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

…„Cea mai tulburătoare poveste de dragoste din toate timpurile”, „Romeo și Julieta”, piesă de referință a Marelui Will, m-a fascinat întâia oară în 1978, pe scena de la „Casandra”, când o generație uluitoare de studenți (regretații Adrian Pintea și Dinu Manolache, Adriana Trandafir, Mariana Buruiană, Răzvan Vasilescu, Mirela Gorea) își dădea licența sub bagheta magică a Cătălinei Buzoianu. Un spectacol ce venea plin de lauri dintr-un turneu britanic.

…După 38 de ani, același text la Naționalul „Lucian Blaga” din Cluj, în montarea tânărului, dar remarcabilului Tudor Lucanu (ieșeanul de 30 de ani, licențiat în actorie și în regie, premiat în ultimii doi ani pentru „Emigranții” și „Ești un animal, Viskovitz”). Seduce sclipirea regizorală, care nu-l masacrează pe Shakespeare (azi, o modă teribilistă!), ci îl interpretează cu nonșalanță și idei. Așa mută disputa pe viață și pe moarte dintre familiile Montague și Capulet în atelierul de croitorie al celor două tabere. Într-un fermecător joc de culori (scenografie de top - Alina Herescu) printre baloturi de pânză de-o cromatică spectaculoasă, unde armele familiilor războinice devin foarfecele, ca sublima metaforă a lui Tudor Lucanu să o reprezinte pădurea de manechine înalte, albe, din plastic, terminate în rochii lungi, lungi. „Lumea-ntreagă e o scenă”, replică-motto din „Cum vă place”, devine în colecția de manechine „Toți suntem sau devenim manechine în lungul curs al vieții, iar manechinele cad precum oamenii pe front, în viața de zi cu zi”. Regizorul are nu doar idee, metaforă, ci și nerv, umor fin și emoție. Plus calitatea rară de a ști să aleagă actorii potriviți pentru demersul lui scenic. Este unul dintre acele spectacole încântătoare pe care rar le voi uita…

…O asemenea bijuterie teatrală nu era posibilă fără jocul excelent al întregii distribuții de 16 actori. E greu să faci o ierarhie. Dar nu poți să nu-i aplauzi pe remarcabilul Sorin Leoveanu, un Mercuțio modern, pe Cornel Răileanu (Lorenzo), Ionuț Caras (Tybalt), Irina Wintze (Lady Montague).

…Iar în final să-i ovaționezi pe Matei Rotaru, un Romeo cu forță interioară (în 1978, rolul era interpretat „cum laudae” de Adrian Pintea!), pe uluitoarea Anca Hanu, o Doică îmbrăcând spectaculos, cu rafinament scenic, hainele Bufonului shakesperian (la „Casandra”, rolul a fost jucat remarcabil de Adriana Trandafir!). Dincolo de toți, buchet de laude fascinantei Sânzâiana Tarța, o Julieta fermecătoare (ca și Mariana Buruiană, în ’78), valsând sublim, cu admirabilă naturalețe, vibrația visului și forță scenică, între copilița care se joacă, naiv, de-a dragostea și femeia iubită, măcinată de problemele grave ale celor două clanuri! Un rol memorabil al unei Actrițe pe cât de tânără (născută la Satu-Mare acum 31 de ani), pe atât de valoroasă, argumente fiind și alte roluri de vis (Maria - în „Maria de Buenos Aires” la Naționalul timișorean; Dora - în „Clasa noastră”, Loretta - „Moarte și încarnare într-un cowboy” - ambele la Naționalul clujean). Superb spectacol!

Add comment


Security code
Refresh