Main menu

header

Frumoasele lecturi de la „Nottara“

De ceva vreme, la Teatrul Nottara (director-manager Marinela Țepuș, director artistic Marius Zarafescu), multe idei noi, majoritatea de mare ecou. Cum este și Proiectul „Spectacolul începe cu o lectură”, inițiat în 2013 și coordonat de competenții regizori Alexandru Mâzgăreanu și Mihai Lungeanu. Până acum, cinci ediții în care, pe durata a trei zile sau seri, iubitorul de teatru a descoperit în premieră piese noi din dramaturgia contemporană a unor țări, prin spectacole-lectură cu actori profesioniști, dar și studenți de la UNATC. S-a demarat cu dramaturgia cehă, trei seri cu trei autori diferiți, dintre care un text lecturat cu public („Poker face” de Petr Kolecko) a văzut luminile rampei și se joacă la „Nottara”. Au urmat trei inedite piese mexicane, una, „Alaska”, de Gibran Portela, dezvăluind spectaculos prezentul dramaturgiei aztece. Apoi, un set de trei piese românești, una („Animalul, acest om ciudat”) având recent premiera în... Serbia. S-a acordat un „timp” și comediei de bulevard „Fazanul” de Georges Feydeau, jucându-se, în premieră, cu mare succes, în stagiunea aceasta la „Nottara”, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu. Ca săptămăna trecută să asistăm la o pemieră absolută a Proiectului: dramaturgia rusă contemporană, ilustrată nu de trei autori, ci de un singur dramaturg cu trei piese!

Seri româneşti la Ruse

…Acum trei ani, la Giurgiu, s-a născut ideea unui Pod de teatru peste Dunăre. Directorii Teatrelor „Tudor Vianu” din Giurgiu și „Sava Ognianov” din Ruse au ctitorit, fără fonduri speciale, doar cu un plus de zbucium și pasiune, acest Pod spiritual, inaugurat cu montarea piesei „Conu’ Leonida față cu reacțiunea”, într-o variantă nemaiîntâlnită până atunci în cele două țări: în aceeași seară, pe aceeași scenă, același text, în română și în bulgară, în două versiuni regizorale! Succes deosebit, care s-a repetat în cadrul unui Proiect Dunărean susținut, anual, de cele două teatre. Iar premiera cu vestita piesă a lui Caragiale avea să se dea, la 14 iunie 2012, la Ruse, în cadrul unui așa-zis Atelier European de Teatru, ideea directorului teatrului bulgar, Orlin Diakov.

„Pescăruşul“ tinereţii în „Podul“ magic

…Există în teatrul nostru un Fenomen despre care se amintește des, dar despre care se cunosc mai puține: „Podul”, teatrul din mansarda Casei de Cultură a Studenților din București, în spatele Operei. Acolo, în Podul magic, a început frumoasa nebunie, în ’67, când o mână de studenți la regie și actorie de la Institutul de Teatru (UNATC-ul de astăzi), în frunte cu Magda Bordeianu, Dan Micu, Olga Delia Mateescu, Grigore Popa au găsit o formă-experiment, de teatru eschivă la canoanele stupide ale „societății socialiste multilateral dezvoltate”. Veneau studenți, elevi, maturi la noua relație sinceră actori-spectatori, fiecare simțind respirația celuilalt, gândurile înalte, patima pentru teatru. Mi-am înnobilat și eu doi ani din adolescență în „Pod”, aveam facultatea la doi pași, și în fiecare seară de ritual teatral plecam mai bogat, scăpat de cenzura vremii. Din ’70, „Podul” a avut șansa să-și descopere un fermecător paznic de suflet și de adevăr, regizorul Cătălin Naum, ctitorul Fenomenului de astăzi. Ilustrul mentor a plecat spre Îngeri acum două primăveri, însă a lăsat o tradiție țesută-n filigran de talent și pasiune. „Podul” (din 2006 Asociația „Teatrul Podul”) a însemnat un magnet irezistibil pentru tineri, liceeni, dar și studenți la alte facultăți, cum a fost cazul cunoscuților actori de la Naționalul bucureștean Mihai Călin și Liviu Lucaci, în stare să renunțe pentru teatru la Politehnică și, respectiv, Academia Militară!

La Buzău, Capul de… scenograf!

…În orașul lui George Ciprian, Ion Băieșu și Paul Ioachim, nume marcante în istoria dramaturgiei autohtone, la Buzău, de 13 ani se ține un festival interesant din plecare, el fiind axat mereu pe unul dintre creatorii spectacolului teatral. La început, pornindu-se de la cunoscuta comedie a lui George Ciprian, „Capul de rățoi”, s-a discutat despre „Capul de… regizor”! Peste ani, la ediția a XII-a (într-un an, festivalul nu a avut loc!), ținută în perioada 6-13 iunie, în mai multe spații din Buzău, eroul a devenit scenograful. El a fost, acum, Numărul 1 la „Gala Vedetelor-VedeTeatru”, cum sună evenimentul excelent organizat de Teatrul „George Ciprian” (director Gina Chivulescu) din localitate în rodnică și veche colaborare cu Teatrul „Nottara” (director Marinela Țepuș) din Capitală. O Gală revenită în Sala teatrului, încântătoare în haina nouă și modernă în privința spațiului rezervat publicului.

Fenomenul Frunză la… UNESCO!

…Există în București o instituție publică de cultură cu nume lung, Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”, ajuns o prezență marcantă în ultimii ani pe piscurile artei teatrale din România. Acolo, în vila din Strada 11 Iunie nr. 41, un manager iscusit, Cristian Șofron, a atras un regizor de elită, Victor Ioan Frunză, dându-i mână liberă să creeze minunate spectacole, flancat de un scenograf de geniu, Adriana Grand. Un uluitor director de scenă, care avea să-și anunțe cariera de excepție chiar cu examenul de licență, în ’81, cu „Dragonul” de Evgheni Șvarț, la Teatrul din Piatra-Neamț. De atunci, a montat în toată țara și prin Europa, dar ceea ce a reușit în ultimul deceniu, cu o trupă de tineri remarcabili actori (George Costin, Sorin Miron, Adrian Nicolae, Nicoleta Hâncu și alții), reprezintă un extraordinar fenomen. Fenomenul Frunză!

UNITER, un sfert de secol!

…Am așteptat fiecare Gală UNITER ca o Sărbătoare. Ultima Gală a avut două aureole nobile: Uniunea Teatrală din România a împlinit un sfert de veac, iar Serbările galante s-au desfășurat în superba Sală nouă a Naționalului bucureștean, un veritabil Templu-Paradis, inaugurat acum, în fața întregii țări, grație Televiziunii ce a transmis a XXIII-a ediție a Galei. Cu același prețuit amfitrion Ion Caramitru, venit, parcă, sub visul lui Prospero din „Furtuna” ce se joacă, mai nou, pe scena mare.

„Fazanul“ care face valuri la „Nottara“!

…Vreți să râdeți sănătos, de un umor excelent, să vă amuzați nespus, de text, regie și minunata poftă de joc a unor actori cu har care-și respectă meseria, dar și publicul? Atunci, negreșit, căutați din timp bilete pentru comedia „Fazanul”, la „Nottara”, teatrul de pe Bulevard care ridică, încă o dată, comedia bulevardieră la nivel de performanță!

„Lecţia de Shakespeare“!

…Este titlul unei cărți absolut fabuloase. Veritabilă numismatică teatrală și simfonie a efigiilor nobile. Poezie și tratat de fenomenologie shakespeariană. Mărturisiri și arpegii de creatori veniți din Rai. Cartea aceasta trebuie să fie cărămida oricărei biblioteci a tuturor care petrec și suferă în Templul lui Shakespeare.

„Goana după fluturi“ din oraşul de pe Paralela 45

…Un oraș cu vreo sută de mii de locuitori. Situat pe cunoscuta Paralelă 45, împreună cu Venezia, Bordeaux, New York și alte așezări. Doar că orașul acesta, din umbra Munților Cozia, cu Oltul trecând printre blocuri, Râmnicu Vâlcea, desigur, are și un Concurs Național de Dramaturgie numit „Goana după fluturi”. Este titlul unicei piese montate, la teatru radiofonic, a lui Bogdan Amaru (pseudonimul lui Alexandru Pârâianu), „talent literar ca o lamă de oțel”, cum l-a caracterizat ilustrul critic Eugen Lovinescu. Din păcate, a plecat prematur la îngeri, răpus de tuberculoză la nici 29 de ani. Bogdan Amaru (1907-1936), băiat de preot, a scris piese, schițe, nuvele („Marița”), romane („Amor vagabond”), dar n-a rămas decât „Goana după fluturi”, restul năruindu-se în casa fratelui său distrusă de bombardament. În memoria nefericitului, însă valorosului Bogdan Amaru, un dramaturg contemporan de elită, Doru Moțoc, și un adevărat manager cultural, Elena Stoica (directoarea Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vâlcea), sprijiniți de Consiliul Județean Vâlcea, au lansat și au susținut cu devotament, ba chiar cu sacrificiu, o idee nobilă: Festivalul Național de Dramaturgie „Goana după fluturi”!

Caragiale, Alecsandri, Vianu, Camil Petrescu, Sadoveanu - umiliţi de Parlament!

... Dramaturgia autohtonă traversează una dintre cele mai grele perioade. Ignorată, dacă nu chiar umilită, ea supraviețuiește prin excepții (TNB, Odeon, TNTimișoara, Teatrul „Tudor Vianu” Giurgiu - care a montat numai piese românești în ultimii aproape cinci ani!). Dramaturgia română contemporană este desființată fără a fi citită, regizori (mai ales!), actori și directori de teatre fac alergie când aud de autori „de-ai noștri”, iar câștigătorii Concursurilor naționale de texte dramatice rar își văd montate piesele. Dar e inflație de texte autohtone semnate de... actori și de regizori, reflexul unui fel de „stat în stat”, în care dramaturgii nu mai contează. De parcă ar exista teatru fără dramaturgie!

Anca Sigartău, stea la Gala Star!

…Eveniment teatral în orașul lui Bacovia. Gala Star, ineditul festival, unicat în România, one man și one woman show, a ajuns la o ediție jubiliară. Gala Star X (24-28 aprilie 2015) s-a impus prin același entuziasm creator, în pofida crizei financiare, și printr-un frumos evantai de manifestări și prezențe. În a X-a ediție, concursul de interpretare, cu opt concurenți, toți din România. Nume grele în recitalurile extraordinare (Marcel Iureș - cu „Absolut”, Marius Manole - „Însemnările unui nebun”, Radu Gheorghe - „One Mon Shaw”), mult aplaudate de un public avid de frumos. A existat și un buchet de recitaluri ale teatrului-gazdă, dintre care s-au detașat minunata, tulburătoarea actriță Eliza Noemi Judeu, în „Alcoforado’s Sound” (după „Scrisorile portugheze”), și Daniela Vrânceanu, în „Amalia respiră adânc”, de Alina Nelega, ambele în regia pasionatei Firuța Apetrei. Cât despre „recitalurile extraordinare”, nu cred că ele pot însuma și tineri aflați la porțile Thaliei!... Printre cei care au impresionat în mod deosebit s-au numărat japoneza Yumiko Tsuji, care a recitat, în niponă, poezii de Matei Vișniec, Matei Chioariu, impunător prin forța scenică și de improvizație în monologul „Seeking Wild”, Isabela Neamțu, cu vervă și vitalitate în „Laughing Wild” (ambele în regia valorosului Horia Suru), ca și prospețimea lui Ingrid Robu, într-un spectacol totuși prea lung („Fetița soldat” de Mihaela Michailov). Cum s-a bucurat de interes și un recital extraordinar în premieră, „Sublocotenentul Gusti”, după Arthur Schnitzler, în interpretarea și regia lui Alexandru Bogdan.