Main menu

header

Final de august „sub nori“ europeni!

...Abia s-a încheiat Festivalul Theaterstock, un fel de Woodstock de Bacău sau, de ce nu, Bacăustock, o super-Sărbătoare a artei spectacolelor care a ținut 16 zile! Lumea teatrului românesc nu și-a luat, însă, vacanță. La București, sâmbăta aceasta, trubadurii Thaliei sunt chemați la un Festival de zile mari - „Undercloud”, cu afiș realizat după tabloul „Primăvara, 2015” al apreciatului pictor Ștefan Câlția. Între 22 şi 31 august va fi prezentă, în spațiile de joc de la Muzeul Țăranului Român, crema cea vestită a teatrelor independente, tot mai multe și mai interesante. Și nu doar din România! Căci această a VIII-a ediție a „Undercloud”-ului (Festival Internațional de teatru independent de orice!) se desfășoară sub sigla Programului european EFFE 2015-2016, patru litere care înseamnă Europe for Festivals. Festivals for Europe. Ctitorul și președintele Festivalului de la București, regizorul Chris Simion, flancat în selecția spectacolelor de teatrologii Irina Ionescu și Dan-Marius Zarafescu, anunță zece zile redutabile pentru teatrul independent și spectatorii români.

Şase personaje în căutarea unei înmormântări!

...Nicio legătură cu acea capodoperă a teatrului universal, „Șase personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello. În cazul de față, autorul (franțuzoaica Yasmina Reza) este tot mai cunoscut și în România, jucându-i-se din plin, în mai multe variante (nu toate notabile!), piesele „Arta” (cu trei personaje; frumos spectacol regizat de Cristi Juncu la „Bulandra”) și „Zeul măcelului” (cu patru interpreți). Mă voi referi la cel mai bun text dramatic al scriitoarei franceze, „Conversații după înmormântare”, montat la Teatrul Bulandra într-un excelent spectacol (după ce, prin anul 2000, șoca pe scena „Hanului cu tei” din Capitală). De la decor (Octavian Neculai) la muzica originală, stranie (Adrian Enescu), de la cei șase interpreți de elită la regia de zile mari a „copilului teribil” al anilor ’80, Alexandru Darie. Fără a nega textul, ciudat, grav, cinic, considerat comedie postdramatică, bazată pe grotescul situațiilor și al personajelor, care nu-i departe, zic, nici de comedia neagră, bătând spre teatrul absurdului.

Bacăul, sub frumoasa nebunie „Theaterstock“

…Cine a poposit în acest început de august în orașul lui Bacovia, pe malul Bistriței atât de liniștite, a avut câteva clipe senzația că a greșit destinația! Pentru că Bacăul acestor zile are aerul unei capitale culturale, sub marea și frumoasa nebunie a minunatei actrițe Anca Sigartău de a face în orașul unde este directoarea Teatrului Bacovia (din aprilie, acest an!) un Festival cum n-a mai fost în România! Un Festival amintind prin titlu de acel Eveniment mondial al muzicii, Woodstock-ul american, pornit nu prea departe de New York, în august ’69, cu 50.000 de spectatori, ca să ajungă rapid la jumătate de milion de fericiți participanți la Sărbătoare.

„Să ucizi o pasăre cântătoare“...

...Este titlul unui celebru roman american, din anii ’60, scris de Harper Lee, onorat de premii, o superecranizare cu Gregory Peck, de dramatizări, eu neuitând minunatul spectacol de teatru radiofonic, cu regretații Ștefan Iordache și Ștefan Mihăilescu-Brăila. Nu mă voi referi la această capodoperă, dar nu pot să trec de metafora ei. „Pasărea cântătoare”, în cazul de față, este dramaturgia română în general și cea juvenilă în special. Pentru că, din fericire pentru acest popor, există „copii-minune” și în scris. Important este să-i descopere cineva și să nu-i abandoneze, dimpotrivă, să le cultive talentul, visul de zbor-nalt...

Tineri şi neliniştiţi

...În ultima lună, am auzit doi cronicari dramatici afirmând cu îngrijorare: „Ce ne facem, că nu vin din urmă nici actori și nici regizori?!”. Despre dramaturgi nu mai putea fi vorba, ei nu... există, doar au decis destui critici nedocumentați!?! Cu riscul de a fi nepoliticos și riscând vreo cronică în care să fiu desființat ca dramaturg, susțin că avem și un „nou val” (încă unul!) de actori și regizori de valoare.

Viaţa ca un Festival

...S-a tras cortina peste o stagiune, practic, cea de primăvară, dar au început pregătirile pentru a doua jumătate a anului. Pe scenele teatrelor noastre, atât de sărace financiar (lăsăm excepțiile!), o magică forță morală declanșează fenomene de ecou, evenimente memorabile.

Frumoasele lecturi de la „Nottara“

De ceva vreme, la Teatrul Nottara (director-manager Marinela Țepuș, director artistic Marius Zarafescu), multe idei noi, majoritatea de mare ecou. Cum este și Proiectul „Spectacolul începe cu o lectură”, inițiat în 2013 și coordonat de competenții regizori Alexandru Mâzgăreanu și Mihai Lungeanu. Până acum, cinci ediții în care, pe durata a trei zile sau seri, iubitorul de teatru a descoperit în premieră piese noi din dramaturgia contemporană a unor țări, prin spectacole-lectură cu actori profesioniști, dar și studenți de la UNATC. S-a demarat cu dramaturgia cehă, trei seri cu trei autori diferiți, dintre care un text lecturat cu public („Poker face” de Petr Kolecko) a văzut luminile rampei și se joacă la „Nottara”. Au urmat trei inedite piese mexicane, una, „Alaska”, de Gibran Portela, dezvăluind spectaculos prezentul dramaturgiei aztece. Apoi, un set de trei piese românești, una („Animalul, acest om ciudat”) având recent premiera în... Serbia. S-a acordat un „timp” și comediei de bulevard „Fazanul” de Georges Feydeau, jucându-se, în premieră, cu mare succes, în stagiunea aceasta la „Nottara”, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu. Ca săptămăna trecută să asistăm la o pemieră absolută a Proiectului: dramaturgia rusă contemporană, ilustrată nu de trei autori, ci de un singur dramaturg cu trei piese!

Seri româneşti la Ruse

…Acum trei ani, la Giurgiu, s-a născut ideea unui Pod de teatru peste Dunăre. Directorii Teatrelor „Tudor Vianu” din Giurgiu și „Sava Ognianov” din Ruse au ctitorit, fără fonduri speciale, doar cu un plus de zbucium și pasiune, acest Pod spiritual, inaugurat cu montarea piesei „Conu’ Leonida față cu reacțiunea”, într-o variantă nemaiîntâlnită până atunci în cele două țări: în aceeași seară, pe aceeași scenă, același text, în română și în bulgară, în două versiuni regizorale! Succes deosebit, care s-a repetat în cadrul unui Proiect Dunărean susținut, anual, de cele două teatre. Iar premiera cu vestita piesă a lui Caragiale avea să se dea, la 14 iunie 2012, la Ruse, în cadrul unui așa-zis Atelier European de Teatru, ideea directorului teatrului bulgar, Orlin Diakov.

„Pescăruşul“ tinereţii în „Podul“ magic

…Există în teatrul nostru un Fenomen despre care se amintește des, dar despre care se cunosc mai puține: „Podul”, teatrul din mansarda Casei de Cultură a Studenților din București, în spatele Operei. Acolo, în Podul magic, a început frumoasa nebunie, în ’67, când o mână de studenți la regie și actorie de la Institutul de Teatru (UNATC-ul de astăzi), în frunte cu Magda Bordeianu, Dan Micu, Olga Delia Mateescu, Grigore Popa au găsit o formă-experiment, de teatru eschivă la canoanele stupide ale „societății socialiste multilateral dezvoltate”. Veneau studenți, elevi, maturi la noua relație sinceră actori-spectatori, fiecare simțind respirația celuilalt, gândurile înalte, patima pentru teatru. Mi-am înnobilat și eu doi ani din adolescență în „Pod”, aveam facultatea la doi pași, și în fiecare seară de ritual teatral plecam mai bogat, scăpat de cenzura vremii. Din ’70, „Podul” a avut șansa să-și descopere un fermecător paznic de suflet și de adevăr, regizorul Cătălin Naum, ctitorul Fenomenului de astăzi. Ilustrul mentor a plecat spre Îngeri acum două primăveri, însă a lăsat o tradiție țesută-n filigran de talent și pasiune. „Podul” (din 2006 Asociația „Teatrul Podul”) a însemnat un magnet irezistibil pentru tineri, liceeni, dar și studenți la alte facultăți, cum a fost cazul cunoscuților actori de la Naționalul bucureștean Mihai Călin și Liviu Lucaci, în stare să renunțe pentru teatru la Politehnică și, respectiv, Academia Militară!

La Buzău, Capul de… scenograf!

…În orașul lui George Ciprian, Ion Băieșu și Paul Ioachim, nume marcante în istoria dramaturgiei autohtone, la Buzău, de 13 ani se ține un festival interesant din plecare, el fiind axat mereu pe unul dintre creatorii spectacolului teatral. La început, pornindu-se de la cunoscuta comedie a lui George Ciprian, „Capul de rățoi”, s-a discutat despre „Capul de… regizor”! Peste ani, la ediția a XII-a (într-un an, festivalul nu a avut loc!), ținută în perioada 6-13 iunie, în mai multe spații din Buzău, eroul a devenit scenograful. El a fost, acum, Numărul 1 la „Gala Vedetelor-VedeTeatru”, cum sună evenimentul excelent organizat de Teatrul „George Ciprian” (director Gina Chivulescu) din localitate în rodnică și veche colaborare cu Teatrul „Nottara” (director Marinela Țepuș) din Capitală. O Gală revenită în Sala teatrului, încântătoare în haina nouă și modernă în privința spațiului rezervat publicului.

Fenomenul Frunză la… UNESCO!

…Există în București o instituție publică de cultură cu nume lung, Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”, ajuns o prezență marcantă în ultimii ani pe piscurile artei teatrale din România. Acolo, în vila din Strada 11 Iunie nr. 41, un manager iscusit, Cristian Șofron, a atras un regizor de elită, Victor Ioan Frunză, dându-i mână liberă să creeze minunate spectacole, flancat de un scenograf de geniu, Adriana Grand. Un uluitor director de scenă, care avea să-și anunțe cariera de excepție chiar cu examenul de licență, în ’81, cu „Dragonul” de Evgheni Șvarț, la Teatrul din Piatra-Neamț. De atunci, a montat în toată țara și prin Europa, dar ceea ce a reușit în ultimul deceniu, cu o trupă de tineri remarcabili actori (George Costin, Sorin Miron, Adrian Nicolae, Nicoleta Hâncu și alții), reprezintă un extraordinar fenomen. Fenomenul Frunză!

bp iulie all 30010