Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

Dragă societate, de ce eşti surdă?!

…Acesta este „acordul final”, morala gravă, tulburătoare a ultimei premiere de la Teatrul Național „Satiricus I.L. Caragiale” din Chișinău (director - Sandu Grecu, Artist al Poporului). Un spectacol dur, de atitudine și lacrimă, inclus în remarcabilul proiect al teatrului basarabean de a radiografia și diagnostica precis două categorii abandonate de actuala societate: copiii și bătrânii!

Vlad Massaci sau rafinamentul psihologiei scenice

…Unul dintre spectacolele de la care am plecat încântat că m-am numărat printre fericiții „martori” la proces se numește „Lut”, premieră din acest an la Naționalul bucureștean. De la tensiunea textului la jocul fascinant al „quintei” de actori, scenografia lui Andu Dumitrescu la remarcabilul demers scenic al regizorului Vlad Massaci, nu există decât sincere buchete de laude.

Un „Oblio“ pentru cei mici şi cei mari, la „Ţăndărică“

…Citadelă a teatrului de animație, Teatrul Țăndărică nu se adresează doar copiilor prin spectacolele lui de ținută. Și cei mari au multe de văzut la „Țăndărică”, spectacole ca „Păsările”, „Candid” sau „Play Shakespeare” reprezentând vârfuri de creație pentru maturii exigenți. Meritul creatorilor de povești minunate pentru cei mici este că ele contribuie și la încântarea părinților, care nu doar că își regăsesc copilăria în sala de teatru, însă înțeleg cât de complexe sunt, în vremurile noastre, informația și educația celor mici.

Ce splendoare de „Scorpie“ la Teatrul de Comedie!

…Una dintre cele mai jucate comedii ale lui Shakespeare, „Scorpia”, publicată în 1623, a apărut pe toate scenele din lume, ca „Îmblânzirea scorpiei” sau „Femeia îndărătnică”. A fost și balet, operă, musical, film de referință, al lui Franco Zefirelli, în ’67, cu Elizabeth Taylor și Richard Burton. Cu un titlu sau altul, s-a jucat în mai toate teatrele din România, în ultimii ani salutând rolul Oanei Pellea la „Bulandra” (2000), producțiile de la Sibiu, Craiova, Constanța, Târgoviște, Bacău, Galați etc. La începutul lunii trecute, ultima premieră a Teatrului de Comedie, cu acest text, un spumos musical, în regia experimentatului și inspiratului Gelu Colgeac.

Iarina Demian şi fascinaţia dramaturgiei americane

…Actriță de elită, Iarina Demian s-a dovedit în ultimii 15 ani și o redutabilă regizoare. A primat dramaturgia americană contemporană, cu legile ei aparte, de la povestea simplă la limbajul crud, tăios. Piesele americane contemporane sunt atrăgătoare, însă nu-s deloc facile, reclamând regizori profunzi și actori-totali.

Un spectacol cumplit la Teatrul Naţional Radiofonic

…Am ascultat, cutremurat, în două seri, la Radio România Cultural, un Spectacol-document în două părți: „Plânsul pământului” și „Pâinea cea de-a pururi”, ultima producție a Teatrului Național Radiofonic. O spovedanie a ororilor pe timp de pace ale comuniștilor sovietici. Pe Volga, în 1921, în Ucraina - 1933 și în Moldova sovietică, între 1944 şi 1946. Un Spectacol uluitor, cu monstruozitățile înfometării ce au omorât mai mulți oameni decât Războiul! O sociologie a foametei, pornind de la „Cartea Foametei”, citită cu lacrimi, a Larisei Turea (în prezent secretar literar la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău). Au urmat o dramatizare minuțioasă a Magdei Duțu (totodată și producătorul spectacolului) și regia de mare profunzime ideatică și vibrație sentimentală a lui Petru Hadârcă (directorul Naționalului din Chișinău), cu o distribuție de excepție, actori de prim-plan înfiorați și ei de ororile Păcii sovietice: Ion Caramitru, Rodica Mandache, Mircea Rusu, Petru Hadârcă, Amalia Ciolan, Mihai Bica, Orodel Olaru, Annemary Ziegler, Mircea Constantinescu, Marcelo Cobzariu, Julieta Strâmbeanu, Dorin Andone, Alexandru Nedelcu.

Duceţi-vă copiii la Opera Comică!

…Pentru a le oferi o zi absolut magică! De la intrarea în foaier, întâmpinați de un trenuleț care îi plimbă și scene din spectacolele Operei Comice pentru Copii, la ineditul tur al teatrului, după terminarea spectacolului de pe scenă. O plimbare prin culisele neștiute ale teatrului, în cabinele actorilor și atelierele unde se crează splendidele decoruri, pe scândura miracolelor și în fosa orchestrei. O călătorie de vis în realitatea artei scenice, pentru cei mici, dar și cei mari. Directoarea instituției, remarcabila soprană de ecou mondial Felicia Filip, și staful dânsei, competent și pasionat, au ctitorit în umbra amintirilor Podului Grant un minunat Paradis pentru copii.

Fascinanta noapte ciudată de la TNB

…Un roman atipic, din 2003 („O întâmplare ciudată cu un câine în miezul nopții”), de englezul Marc Haddon, care a făcut senzație în lumea-ntreagă, a fost dramatizat de alt britanic, Simon Stephens, și a ajuns pe prima noastră scenă, la Naționalul bucureștean, în traducerea lui Andrei Marinescu. Unde am urmărit un spectacol de senzație, un triumf al mijloacelor tehnice de ultimă generație, veritabil recital de Echipă magică, în care fiecare s-a întrecut pe sine (Bob Pricop - regie, Adrian Damian - decor, Dan Adrian Ionescu & Mizdan - video, Alexei Țurcan - muzică, Andrei Florea - lighting design). Am început cronica aceasta cu ei, pentru că realmente au strălucit în tendința lor de inovare scenică, argumentată, nu gratuită, încântând și emoționând profund. Am urmărit o nebunie de Spectacol, în care personajul central este uluitorul decor cu două oglinzi laterale și una în fundal, unde, în final, vor apărea, prin proiecție, și spectatorii din sală. Chiar dacă astfel de manevre s-au mai văzut și la o trupă din Praga („Lanterna magică”), am trăit o fascinantă noapte ciudată la TNB, unde m-am trezit înflăcărat de o revelație greu de egalat în viitorul apropiat. Mă încumet să văd acest spectacol încărcat de Premiile Galei UNITER 2017! Oare, nu s-ar putea face o excepție, înscriindu-l la Gala din anul acesta, de la Oradea, fără vreun spectacol-etalon?

Un tulburător „şobolan rege“, la Constanţa

…Ultima premieră din briza mării, la Teatrul de Stat Constanța (director: Daniela Dumitrescu), a însemnat un excelent text („Șobolanul rege”) de Matei Vişniec, jucat întâia oară în România. Și un remarcabil spectacol de teatru social, teatru politic, teatru document, demers tulburător, în stare să emoționeze publicul, dar să-l facă să continue piesa, acasă. Prima piesă a prolificului, valorosului dramaturg român stabilit de ani buni la Paris, ziarist la Radio France International, în care personajul principal este un… gazetar! Unul de front, un francez care prezintă evantaiul dureros al zilelor noastre, în care oamenii se decimează între ei „din prostie”, iar la cursul de jurnalism se cere ca realitatea să fie transmisă cititorilor, telespectatorilor fără poezie, căutându-se, inventându-se, stârnindu-se „un atentat necesar, o dramă, un răzbioi civil, un avion care să explodeze în aer”…

Un ghiveci frumos prezentat

…Am auzit laude la adresa primei premiere de la Teatrul Mic de după demisia directorului Mișu Dinvale, cu realizări și ca timonier în Sărindar. N-am fost invitat la ultima premieră, poate și datorită prieteniei cu Mișu Dinvale, important este că am văzut spectacolul („Anul dispărut 1989”), săptămâna trecută. Surpriză nu tocmai plăcută, autorul piesei fiind Ștefan Peca, unul dintre noii dramaturgi români cu studii la New York. Voi spune, de la început, că am plecat încântat doar de evoluția actorilor. De-a dreptul încântători Ilinca Manolache și Gheorghe Visu, strălucitoare Maria Ploae, minunată Izabela Neamțu, plini de vervă artistică Mihaela Rădescu, Cuzin Toma, ca și mai puțin cunoscuții Virgil Aioanei și Viorel Cojanu, fiecare dintre cei opt interpretând mai multe roluri.

Veşnic tânăr şi ferice, Dinu Grigorescu!

…Voce bine definită în dramaturgia română contemporană, Dinu Grigorescu este o personalitate debordantă, cu fascinantă tinerețe spirituală la cei 78 de ani pe care îi va sărbători la 4 iunie. Scrie și rescrie, reface toată piesa, de două ori, de zece ori, aleargă prin orașele țării, prin Bulgaria și Serbia, să vadă piese românești montate, semnează cu mare succes (un Premiu, anul trecut) cronici dramatice în multe reviste literare în frunte cu „Luceafărul”, se zbate să înființeze un teatru particular al dramaturgilor autohtoni, țese proiecte pentru America, Franța și China, își susține confrații etc. Weekend-ul ce-a trecut m-a invitat la Pitești să-i urmăresc, la Teatrul Al. Davila, reluarea premierei de acum aproape doi ani, „Ciripit de păsărele” („Ulii nu stau în colivie”).