Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

Colonelul-Coquette

...Unul dintre cei mai jucați dramaturgi din Balcani este bulgarul Hristo Boicev. Cel puțin trei dintre cele peste 25 de piese scrise s-au jucat cu mare succes în Europa, America, Asia: „Colonelul-Pasăre”, „Orchestra Titanic” și „Spitalul comunal”, prezente și pe scenele românești. În 2012, l-am întâlnit pe Hristo Boicev la premiera piesei „Spitalul comunal”, la Teatrul Metropolis din București. Îmi spunea atunci, ușor trist, că, deși multe s-au schimbat de când a scris el piesele de ecou, rămân, din păcate, actuale! Ca și „Colonelul-Pasăre”, cea mai jucată piesă în România a autorului bulgar. Premiera absolută a fost în 2001, la Teatrul Bulandra din Capitală, peste un an se juca la Naționalul clujean, ca în 2008 să aibă premiera la Teatrul din Deva. Acum, la „Coquette”, un mic, dar inimos teatru independent din București, situat undeva, pe Calea Călărași nr. 94.

Merkel şi Putin la teatru, în Bucureşti - via Chişinău!

...Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău (director - valorosul actor și regizor Petru Hadârcă) a jucat două spectacole și în acest ianuarie (după noiembrie 2014) pe scena Naționalului bucureștean, încântând estetic și, mai ales, prin exemplarul curaj în abordarea teribilelor probleme ale prezentului.

De ce a trebuit ca un leton să devină român?!

Un titlu atractiv propus în noua ediție a generosului Proiect 9 G a Naționalului bucureștean: piesa „Hotel Europa” de macedoneanul de 63 de ani, Goran Stefanovski, unul dintre cei mai importanți dramaturgi europeni. „Hotel Europa”, text scris în 2000, a fost reprezentat în același an, într-o interesantă coproducție teatrală (cu 9 regizori și 25 de actori, fiecare jucând în limba țării de origine), la Viena, Bonn, Avignon, Stockholm și Bologna. Un text dur, despre realitatea aspră din fosta Iugoslavie și dezamăgirile evadării în Occident, unde întâia bucurie ieftină este patul din hotelul cerșetorilor de iluzii. Un text în care tensiunile dintre identitatea personală, etnică și cea politică nasc drame pe bandă rulantă, autorul numind din plecare spațiul... Europereta!

Aplauze pentru Valentin Nicolau

...Valentin Nicolau, plecat prematur în Ceruri (la 13 ianuarie 2015), la doar 55 de ani, rămâne în istoria noastră nu doar ca unul dintre valoroșii dramaturgi contemporani atât de puțin jucat, ci ca un activ om de cultură. În bogata-i carte de vizită, două borne au strălucire aparte: fondarea, în 1991, a Editurii Nemira, ce a revitalizat cartea de teatru, și conducerea TVR, în cei mai fructuoși ani ai săi (2002-2005)...

Minunaţii „Emigranţi“ din teatrul românesc...

...Unul dintre marii dramaturgi al epocii contemporane este polonezul Slawomir Mrozek (1930-2013). Ziarist incomod, necruțător cu nedreptățile societății poloneze și europene, a emigrat, la 38 de ani, în Italia, apoi, s-a stabilit în Franța. În exil avea să înțeleagă altfel sensurile Libertății, exprimate frust, într-un inedit suprarealism politic, în piesele sale, care l-au făcut rapid celebru, prin „Emigranții” și „Tango”. La trei ani după ce textul „Emigranții” a fost publicat, șapte teatre din România au montat piesa, până la căderea comunismului. Am văzut patru dintre ele, toate minunate creații teatrale.

Festivalurile şi Dramaturgia română

...Se mai încheie și un An teatral în România. Cu multe lumini, chiar străluciri, dar și cu umbre. În pofida crizei financiare galopante și a dezinteresului autorităților pentru teatrul românesc, în țară au fost foarte multe Festivaluri. De la Oradea, Arad și Timișoara, la Cluj, Bacău, Brașov, de la Iași, Giurgiu și Pitești, la Baia Mare, Buzău, Piatra-Neamț și Râmnicu-Vâlcea. De la Gala Hop - a Tânărului Actor, la fascinația lui Țăndărică și atâtea Sărbători ale trupelor independente, la Superfestivalurile de la Sibiu și FNT (Festivalul Național de Teatru) și primul Festival NETA găzduit de România. Semn că Teatrul românesc, spre lauda lui, refuză să dispară!

„Trei gemeni veneţieni“ = un actor român geamăn cu geniul

…O celebră piesă din Commedia dell’Arte: „Trei gemeni venețieni”. Jucată în toată lumea, și la Naționalul bucureștean, acum 42 de ani, în traducerea și regia lui David Esrig, cu Marin Moraru și Gheorghe Dinică. Autorul, un actor din trupa vestitului Carlo Goldoni, tatăl ilustrului text „Doi gemeni venețieni”. Părintele „tripleților”, Antonio Mattiuzzi zis Collalto (tot atât de bine zis și Pantalone, pentru seria de roluri jucate!). La 27 de ani după premiera „Gemenilor” lui Goldoni, Collalto-Pantalone rescrie, în 1775, aplaudatul text, schimbând numărul fraților (din doi devin trei, ca încurcăturile să fie și mai mari!) și locul acțiunii, din falnica Veneţie într-un han din Parisul secolului al XVIII-lea. La han vin cei trei Zanetto, Marinarul, Venețianul și cel din Bergamo. Primul să-și plângă iubirea în băutură, ceilalți doi, un poet și un adolescent cu instinct, să-și caute dragostea.

Premieră la „Tănase“ cu irezistibilii „V & V“

...La ultima premieră a Teatrului de revistă „Constantin Tănase”, de săptămâna trecută, „Gong... și de la capăt”, s-a râs sănătos, ba și cu lacrimi (scena „la Cinema”). Ne-am bucurat și de costume minunate, de frumoase reprize de dans modern și balet, cu 11 fete trase prin inel, cu botine fine și picioare feline... De un cor feminin de Îngeri, superb în variațiuni clasice... Dublat, imediat (contrast de efect al regizorului Claudiu Perușco) de orchestra cu nouă bărbați cu trompete, tobe, saxofoane și un solist care a interpretat o manea cu un primar... De texte (autori Sorin Tofan, Robert Coravu, Sorin Petrescu) acide, veritabile minipamflete politice de haz. Toate au contribuit la marea performanță ca, într-un spectacol de revistă, scena uriașă să fie ocupată, practic, încântător, numai de doi actori (exceptându-l pe tânărul Alin Gheorghișan - în episodul „Cinema” și doi figuranți haioși în tabloul I)! Numai că acei doi Actori, „V & V” pe fundal, sunt Vasile Muraru și Valentina Fătu, absolut irezistibili. Într-o seară de grație.

Teatrul de pe „butoiul cu pulbere al Europei“

...Anul acesta am avut ocazia să văd mai multe spectacole din Balcani. A fost, în primul rând, interesantul Festival NETA, în Capitală, organizat de Naționalul bucureștean (28 august - 4 septembrie), cu 13 spectacole... Acum cinci ani, trei teatre, „Al. Davila” Pitești, din Vrața (Bulgaria) și Kragu- jevac (Serbia), au pus bazele unei Alianțe balcanice a teatrului, ce s-a lărgit, iar în Festivalul Internațional al Teatrelor de Studio din Argeș (ajuns la ediția a XIX-a) a apărut și Festivalul Balcanic al Teatrului de Studio, care, acum o săptămână, și-a desfășurat în Trivale ediția a VI-a, cu spectacole din Bulgaria, Serbia, Kosovo și România. Șanse de a înțelege mai profund o dramaturgie spectaculoasă, scrisă pe muchie de cuțit, pe „butoiul cu pulbere al Europei” (azi, din păcate, mai multe „butoaie”!), în Balcanii sfâșiați de războaie, chinuri, totalitarism și nelibertate, speranța și lupta fiind simbolurile renașterii din propria cenușă.

Când şcolarii îi aplaudă pe Puccini şi pe Pavarotti...

...În vreo jumătate de veac, în care mi-am luat cel puțin săptămânal doza pentru suflet și cuget în sălile de teatru, rar m-a emoționat publicul cum au făcut-o câțiva copilandri recent, în cadrul Festivalului Internațional al Teatrului Contemporan de Animație „ImPuls” Țăndărică. În scenă, „Prințesa Turandot”, un spectacol rar prezentat pentru spectatori de la 6 ani în sus, la alese cote artistice, de Teatrul pentru copii și tineret „Ariel” Târgu-Mureș. Spectacol pe un scenariu realizat de experimentatul regizor Traian Savinescu, după Carlo Gozzi și Friedrich Schiller, într-un decor absolut de vis (semnat de magiciana Eugenia Tărășescu-Jianu), cu păpuși mari, dragoni și splendide haine orientale, într-o beție de culori și sub muzica divină a lui Giacomo Puccini. Era o dimensiune mai veche a regizorului Traian Savinescu, îmbinând admirabil animația cu arii din opere celebre, ca o fereastră spre teatrul muzical, susținut cu atâta succes de Opera Comică din București... Splendoarea spectacolului „Prințesa Turandot” a născut un fior nobil între atât de tinerii spectatori, care, incredibil, înălțător, au început să aplaude lung când s-a încheiat o arie a nemuritorului Luciano Pavarotti! Mi s-a părut cel mai frumos compliment adus Artei scenice de o mână de școlari, de unde laude (părinților și profesorilor!) pentru pregătirea lor de bogați spectatori ca la teatru. Și un semn de încredere în maturitatea tinerilor spectatori români.

Ţăndărică, mai tânăr ca niciodată la… 70 de ani!

…S-a născut dintr-o așchie de copac. Italienii l-au botezat Pinocchio, noi i-am zis Țăndărică. Păpușa care avea să crească în fascinație și adevăr atâtea generații de copii. Din 1945 încoace. Anul acesta, Țăndărică - devenit o stare de spirit, un Fenomen românesc care a străbătut lumea - a împlinit 70 de ani! Iar Teatrul bucureștean cu nume magic în lumea copiilor și a părinților a onorat această aniversare cu un superb Festival Internațional al Teatrului Contemporan de Animație „ImPuls” (7-18 noiembrie). A fost mai mult decât un Festival cu trupe vestite din Belgia, Bulgaria, China, Italia, Polonia, Spania și România (teatre din Baia Mare, Brașov, București, Cluj, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Sibiu, Târgu-Mureș, Timișoara). A fost refacerea unei Istorii miraculoase, de la „Țăndărică pe mările Sudului” (primul spectacol, în 1945) la evantaiul superb de producții ale magicianului Cristian Pepino din ultimii 30 de ani! De la directoratul Elenei Pătrășcanu (1945-1947), al extraordinarelor Margareta Niculescu (1949-1984) și Michaela Tonitza Iordache (1986-2010), la cele al regizorului Radu Boroianu (1984-1986) și al actualului manager, remarcabilul Călin Mocanu.