Main menu

header

Cei 13 şi Dunărea fermecată

...Săptămâna trecută, undeva, pe malul Dunării, am întâlnit o sală realmente entuziasmată. Nu de vreo şuşă vulgară sau sub vreun potop manelist, ci de un spectacol de teatru autentic. Un ilustru text clasic al titanului Moliere („Burghezul gentilom”), rescris în cheie modernă de marele literat rus Mihail Bulgakov („Jourdain cel scrântit”) şi modelat încântător pentru timpul şi spaţiul de azi de eruditul regizor Emil Gaju, temeinic şcolit la Moscova şi la Bucureşti (i-a fost cursant distinsului Ion Toboşaru) şi, deloc întâmplător, profesor la Academia de Arte din Chişinăul de locaţie.

Tânărul Vanea şi „Duelul” salvator

…Doctorul Anton Pavlovici Cehov a murit la 44 de ani. De inimă, nu în vreun duel. În dueluri au pierit mulţi, printre care şi marele poet Puşkin, la numai  38 de ani. Ceea ce l-a impresionat mult (şi) pe unul dintre titanii dramaturgiei universale, încât a scris cea mai lungă nuvelă din viaţa sa („Duelul”). Prin ’73 a fost ecranizată sub titlul „Răul om bun”. Acum a fost dramatizată şi la noi pentru Naţionalul bucureştean, într-un spectacol sub semnătura unui filozof-poet al scenei, Alexandru Dabija.

Rinocerul galben şi rotund

…În lumea teatrului, când se vorbeşte despre masivul imparicopitat, toţi se gândesc la „Rinocerii” lui Eugen Ionescu, text jucat acum aproape o jumătate de veac şi la Teatrul de Comedie din Bucureşti. Săptămâna trecută a apărut în premieră un „Rinocer” şi la Sala „George Constantin” de la Nottara. Nu a fost vorba despre piesa de rezistenţă din teatrul absurdului, ci de „Rinocerul îndrăgostit”, venit tocmai din China.

Poezia Teatrului

…În fiecare lună, în ultima zi de luni, de la 18 fix, în Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor se adună cei mai frumoşi visători pe care i-am întâlnit în Bucureşti (la care, din când în când, mai vin şi unii de la Iaşi, Oradea, Craiova, Braşov şi Piteşti). Sunt scriitori de teatru de toate vârstele care se adună la „Clubul dramaturgilor”, generoasă idee căreia i-a dat viaţă în 2002 un frenetic trubadur al scenei româneşti, criticul şi romancierul Mircea Ghiţulescu (printre altele, autorul volumului de referinţă „Istoria literaturii române. Dramaturgia”).

…Reprezentaţia de luni a însemnat un adevărat eveniment cultural, căci spectacolul-lectură „Aniversarea şi Necunoscutul”, de Dan Tărchilă (în interpretarea actorilor de la compania particulară Civic Art - regizor Marian Ciripan), a avut o „uvertură” de zile mari: lansarea excelentei reviste de teorie şi de literatură dramatică „Drama” (nr. 1-2/2009),

Un încântător „triptic” feminin…

…Mergem la teatru atraşi de autor şi de tematică. Ne sunt prieteni Shakespeare, Caragiale sau Cehov, Moliere, Eugen Ionescu sau Brecht, Tennessee Williams sau Gogol, Sorescu, Mazilu sau D.R. Popescu etc. Ne captează atenţia de multe ori şi numele regizorului: Liviu Ciulei, Cătălina Buzoianu sau Andrei Şerban, Alexandru Tocilescu, Purcărete sau Mălăele şi mulţi alţii. Uneori ne fură privirea câte un titlu sprinţar de piesă neştiută. Dar marele public a fost întotdeauna fascinat în special de arta actorului.

Cui i-e frică de piesa românească?

…Mai toate teatrele şi-au anunţat premierele pe următoarele luni, mai exact până în vară, la finele actualei stagiuni. Peste tot nume de referinţă din dramaturgia universală. Ceea ce este foarte bine, nobil aş spune. Cum Marele Will se joacă nonstop, e firesc ca el să revină la „Odeon”, unde regizorul Alexandru Dabija şi-a ales „Scene din Shakespeare”, sau la Naţionalul timişorean, unde Alexandru Hausvater propune, în plină primăvară (sau vară), o „Poveste de iarnă”. Nu-i uitat nici Cehov. „Pescăruşul” (pus de curând în scenă la Oradea de un regizor rus) va zbura şi în briza mării, la Constanţa, unde îl va monta apreciatul regizor de film Ioan Cărmăzan. Cehov reapare şi la

Ionescu sau Ionesco, „Lecţia“ nemuririi

…Noi susţinem că Eugen Ionescu, născut la Slatina, la 26 noiembrie 1909, este dramaturg român, celebra piesă „Cântăreaţa cheală” fiind scrisă, iniţial, la Bucureşti, în română, sub titlul „Englezeşte fără profesor”. Francezii zic că Eugene Ionesco, mort la Paris, la 28 martie 1994, este de-al lor, „cetăţean francez” lansat ca mare dramaturg pe Sena în ’50 nu doar cu amintita „La Cantatrice chauve”, ci şi cu „Lecţia”, la Teatrul „Huchette”, unde cele două capodopere se joacă şi astăzi! Lumea-ntreagă îl consideră, în schimb, părintele teatrului absurdului, împreună cu irlandezul Samuel Beckett, ajuns francez şi el. Firesc ca lumea-ntreagă să se pregătească în acest 2009 pentru Centenarul Eugen Ionescu sau Anul Eugene Ionesco.

Nevoia de Shakespeare

...În acest secol XXI, nebun şi grăbit, sufocat de împuşcături, droguri, drame, înjurături şi scandaluri, de crize (economică şi morală), oamenii simt, uneori, nevoia de armonie şi frumos. Şi se refugiază o clipă măcar în Artă, unde teatrul e un elixir vechi de când lumea, căci, vorba lui Shakespeare: „Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii actori”. Întâmplător sau nu, ianuarie care a trecut a fost „Luna lui Shakespeare” în România. Numai în Bucureşti, două premiere („Hamlet” şi „Furtuna”)...

Şi Hamlet este lovit de criză…

  …Ultimul Hamlet pe scena românească este unul colectiv, pe care sunt obligaţi să-l interpreteze directorii de teatre, cu toţii chemaţi sub moderna replică „a fi sau a nu fi teatru”. Pentru că mult discutata criză a început să lovească din plin şi în lumea teatrului nostru, prin provincie fiind jale mare. Cum n-ar fi fost suficientă viitura financiară, directorii de teatre se mai luptă şi cu o criză morală. Declanşată de o „riglă Demeter” (de la minister!) gândită la repezeală, ce a dus la aprobarea „la grămadă” a unei legi, în ultima şedinţă a Guvernului apus, la 29 decembrie 2008. Miza: salarizarea actorilor după un punctaj ce se va

„Impressione”, răsărit de cortină

  …Noul an a pornit în forţă pe scena teatrală românească. Anul în care, probabil, contemporanul nostru Shakespeare va stabili un record, acela de a fi prezent în aceeaşi stagiune pe afişul tuturor teatrelor bucureştene. După ce, anul trecut, ne-am „shakespearizat” copios cu „Eduard al III-lea” (succes împărţit, la TNB, de regizorul Alexandru Tocilescu şi de interpretul principal Ion Caramitru) şi, pe aceeaşi scenă, cu „Visul unei nopţi de vară” (regia Felix Alexa), cu acelaşi „Vis” estival şi la Metropolis (regia Dragoş Galgoţiu), după ce, în toamna trecută, Andrei Şerban a făcut valuri, ca de obicei, cu „Regele Lear(a)”, la Bulandra (pus numai cu actriţe, sub numele de „Leara”!), 2009 a intrat şi el în lume, pe scena noastră, sub aripa Marelui Will. Unul dintre regizorii interesanţi ai momentului, Laszlo Bocsardi, a propus, săptămâna trecută, la Metropolis, un „Hamlet” actual, cu Marius Stănescu „titular”, avându-l alături, printre alte nume grele, pe Sorin Leoveanu, interpretul nr. 1 din memorabilul „Hamlet” (din zilele noastre şi el!)  al regretatului Vlad Mugur, la Naţionalul clujean. Tot în templul Thaliei, la încălzire (a avut avanpremiera la Teatrul Mic, week-end-ul trecut!), remarcabila regizoare Cătălina Buzoianu, cu „Furtuna”, titlu care, vrem, nu vrem, ne invită să evocăm uluitorul spectacol realizat, la Bulandra, de Liviu Ciulei, cu vreo trei decenii în urmă…