Main menu

header

De la Sofocle la Purcărete

„Oedip Rege” și „Oedip la Colonos”, două dintre cele șapte piese ale lui Sofocle, rămase integral din 123 de tragedii scrise, au fost topite într-un creuzet dramatic de magicianul Silviu Purcărete. A rezultat un scenariu tentant, actual, „Oidip” (acesta-i numele din textul originar grecesc, susțin ultimii traducători!), montat la Naționalul „Radu Stanca” din Sibiu. Aflat pe culmile creației, autorul-regizor strălucește și de data aceasta, flancat de scenografia simplă-grandioasă a lui Dragoș Buhagiar, muzica de profunzime a lui Vasile Șirli, de flashbeck, și stilul cinematografic ca să potențeze spre meditație tragedia cunoașterii prin suferință. O dramă asumată demn de fostul rege al Tebei, cel care a încălcat două dintre axiomele existenței umane: paricidul (uciderea tatălui) și incestul (căsătoria cu mama sa), amplificat de procreație! Toate acestea s-au produs din blestemul zeului Apollo, care, mânios pe Laios, regele Tebei, îi prezice să moară ucis de propriul fiu. Ca să scape de blestemul zeului, Laios, când soția Iocasta aduce pe lume un băiat, decide să-l alunge după primele trei zile de viață, trimițându-l în munți, drept hrană pentru fiarele pădurii. Dar păstorului care urma să abandoneze copilul i se face milă de prunc și îl duce în Corint, la curtea Regelui Polybus, unde crește, convins că părinții adoptivi sunt cei reali. Speriat de Oracolul din Delphi că își va ucide tatăl, Oedip pleacă în lume. La o răscruce de drumuri, un moșneag îi blochează calea și, nesăbuit, îl ucide. Bătrânul era Laios, tatăl lui Oedip!... Sfidând destinul croit de zei, Oedip urcă pe tronul Tebei, se căsătorește imediat cu văduva regină Iocasta, cea care l-a purtat în pântece, și procreează patru copii: Antigona, Ismena, Eteocle și Polynice. Blestemul zeilor spune că Teba, decăzută galopant, va scăpa de toate urgiile când se va afla și va pedepsi ucigașul tatălul lui Oedip. Când află că este el, Oedip își scoate ochii, ca, în „Oedip la Colonos”, îmbătrânit, să descopere, cu mintea, visul și adevărurile vieții. Conștient tot timpul că: „Faptele mele mai mult le-am îndurat decât le-am săvârșit. Așa le-a plăcut zeilor, care probabil purtau o veche mânie împotriva neamului meu. Făcut-am ce-am făcut, fără să știu nimic!”…

9G la TNB!

Ce înseamnă acest titlu ca o criptogramă?! Simplu: proiectul Noua Generație (9G) lansat anul trecut de Teatrul Național București (TNB) și derulat prin Centrul de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava”. Pe scurt, o frumoasă și lăudabilă inițiativă a primei scene românești de a pregăti schimbul de mâine al teatrului nostru (sperăm că legislația va permite și angajarea măcar a premianților!). Un Concurs de proiecte ale tinerilor creatori de teatru a adus sub ochii juriului 42 de oferte și au fost selectate șapte, spre a fi produse pentru Sala Mică, destinată tinerilor artiști, actori, regizori, scenografi. Cum intrarea a fost liberă, cred că acest Proiect este și pentru tinerii spectatori chemați să se familiarizeze cu noile stiluri de regie. Până acum, au văzut luminile rampei patru dintre proiectele reținute, un al cincilea ratând premiera.

Ion Haiduc, sărbătorit în… Guadelupa!

…Nu în Basse Terre sau Grande-Terre, în departamentul francez din Caraibe, ci pe scena Teatrului Nottara, la finele piesei „Vacanță în Guadelupa” de Pierre Sauvil și Eric Assous (regia: Diana Lupescu), în fața unei săli pline, entuziasmate. O frumoasă inițiativă a Teatrului de pe Bulevard face de o vreme ca Ziua de naștere a actorilor lui să fie sărbătorită pe scândura miracolelor, iar, apoi, în foaier, alături de Măria Sa Publicul. După Victoria Cociaș, Catrinel Dumitrescu, Alexandru Repan, George Alexandru și alții, acum a fost rândul lui Ion Haiduc, remarcabil actor de teatru și de film (peste 50), mult iubit de public. Sărbătoritul din weekend-ul trecut s-a născut la 3 decembrie ’47, la Oradea, fiind urmașul unui haiduc autentic, Novac, din partea mamei. Mama voia să-l facă medic, dar alegerea a fost influențată de tată, șef de gară, văzut de fecior jucând în „Năpasta” de Caragiale, la un teatru de amatori! Azi, Ion Ucu (pentru prieteni) Haiduc numără 45 de ani de carieră strălucită, în care a îmbinat, pe scenă sau în platourile de filmare, jocul în forță cu partituri de mare sensibilitate, cel dinamic cu vraja poeziei, personajele istorice cu spumoase comedii. Pe scena Vieții și în viața Scenei, Ion Haiduc - un gentleman cu suflet de aur, pentru care mereu tinerețea este o creatoare stare de spirit. Ca și în „Vacanță în Guadelupa”, jucând încântător rolul deputatului lichea Bouladon, flancat de minunații Adrian Văncică, Dani Popescu, Crenguța Hariton, Ana Navrot și tânăra Corina Dragomir.

Hronic de zile mari la Chişinău!

Printre spectacolele vizionate care m-au marcat cel mai mult, în 2014, trec indiscutabil și „Hronicul găinarilor”, prezentat la București, la început de toamnă, de Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău. O tulburătoare epopee scenică, generată de dramatizarea (autor Petru Hadârcă) unui tulburător roman („Hronicul găinarilor”), semnat de scriitorul basarabean Aureliu Busuioc (1928-2012). Literații de peste Prut consideră că ne găsim în fața unui veritabil descendent al lui Ion Neculce - cu al său celebru pentru noi letopiseț „O samă de cuvinte”, ba unii au scris că avem o replică dată peste secole (prin acest roman epopee-parodie) de Aureliu Busuioc francezului François Rabelais (autorul vestitului „Gargantua și Pantagruel”). De aici, un spectacol încântător, mișcător, plin de dramă și de umor, de ironie și de furie, o abordare emoționantă, estetică și curajoasă a unei repetabile istorii mai mult intuite decât cunoscute de contemporani.

Două Festivaluri într-unul!

La Pitești, săptămâna trecută, două Festivaluri sub aceeași umbrelă ale Teatrului „Al. Davila”: Festivalul Internațional al Teatrului de Studio (ediția a XVIII-a) și Festivalul Balcanic al Teatrului de Studio (ediția a V-a)! O mixtură interesantă, dar și discutabilă... Oricum, Piteștiul se vrea un catalizator al teatrului de studio din Balcani, nișă neexplorată până acum șase ani, de când pe Argeș au poposit trupe teatrale din toate țările balcanice. Anul acesta, numai cinci teatre, din patru țări: Albania, cu două trupe („Skampa” și „Adriana”), angajate în producția unui spectacol („Departament AP” de dramaturgul albanez Jeton Neziraj, în regia valorosului Adonis Filipi); Bulgaria, cu Teatrul Dramatic și de Păpuși din Vrața (spectacolul „Să punem basmaua la soare”, textul autorului dramatic bulgar Kiril Teplov, în regia lui Atanas Popdimitrov, vechi prieten al piteștenilor și câștigătorul premiului de regie); Kosovo, țară în premieră pe scena de lângă Trivale, reprezentată de Teatrul Kombetar (un „one man show”, „Amok”, după piesa kosovarului Stefan Mazur), și Serbia, cu două teatre: „Sterija”, Scena Română, din Vârșeț, care a prezentat „Tabloul Lacuna” de Eugen Ionescu, în regia lui Ștefan Sablic, cu cinci actori de suflet, revenind pe scena argeșeană Otilia Pescariu, Mircea Omoran și Marko Adzik; Teatrul „Berarilor” din Kragujevac, cu „Magneti” de sârbul Ivan Panici, în regia lui Dragan Jakovletici, vechi prieten al teatrului piteștean, într-o colaborare rodnică, de decenii, cu trupa de peste Dunăre!

Independent, dar nu indiferent!

…Teatrul independent reprezintă un veritabil Fenomen (și) la noi. Când la Festivalul Național de Teatru Independent, desfășurat la București, între 3 şi 9 noiembrie, au participat 15 trupe din provincie (trei din Iași, câte două din Cluj și Sibiu, câte una din Arad, Botoșani, Brăila, Constanța, Craiova, Oradea, Sfântu Gheorghe, Timișoara) și 19 din Capitală (plus cinci producții pe cont propriu ale actorilor bucureșteni Radu Iacoban - patru și Teodor Ghiță), este evident că Fenomenul are o largă arie de răspândire, de care nu poate fi indiferent Ministerul Culturii. Este frumos, tonic că tot mai mulți tineri creatori de teatru se zbat pentru pasiunea lor nobilă, în condiții vitrege! Zbuciumul lor e un strigăt, un S.O.S. pentru salvarea actorilor și regizorilor români abia ieșiți din facultăți. Căci de ani buni sistemul nu permite angajarea tinerilor absolvenți, excepțiile însemnând o altă temă de discuții.

Umbra lui Ceauşescu, la FNT

Nu există pădure fără uscături și festivaluri fără umbre. Nu a făcut excepție nici lăudatul FNT (Festivalul Național de Teatru), o frumoasă Sărbătoare de zece zile, dar și cu câțiva nori neașteptați.

Sărbătoarea de zece zile

Aceasta a fost ediția (a XXIV-a) a Festivalului Național de Teatru, pe scurt FNT (24 octombrie - 2 noiembrie). Directorul FNT, remarcabilul critic Marina Constantinescu, atenționa, de la început, că Gala 2014 n-a vrut să cosmetizeze realitatea teatrului românesc actual, dar nici să coboare spre producții diluate sau spre neîmpliniri ale unor regizori de top. Spectacole de mare respirație și unele în intimitatea Sălii de studio, teatru realist, document și teatru pantomimă, teatru-dans, coregrafic și cel dominat de fantasticul tehnicii de ultimă generație, diversitate de teme și de stiluri în măsură să facă neîncăpătoare sălile. O veritabilă Sărbătoare de zece zile pentru profesioniștii Thaliei, însă și pentru spectatorul de rând, fericit să vadă unele dintre producțiile sonore ale ultimului an teatral și să se reîntâlnească, încântat, cu Maeștrii (a existat și o Secțiune cu spectacole selecționate în acest sens). De la legendarul Radu Beligan (în „Lecția de violoncel” de Mona Radu), Ion Caramitru („Furtuna” de Shakespeare și în recitalul „Vorbe, vorbe, vorbe”), Dorina Lazăr, Constantin Cojocaru („Gaițele” de Kirițescu), Mariana Mihuț, Victor Rebengiuc („Căsătoria” de Gogol), Oana Pellea („Vocea umană” de Cocteau), Dan Puric („Suflet românesc”, scenariul și regia - valorosul interpret), Horațiu Mălăele, George Mihăiță, Valentin Teodosiu („Revizorul” de Gogol), la Alexandru Repan, Catrinel Dumitrescu („Aniversarea” de Vinterberg și Rukov), Mihai Mălaimare („Actorul”), Ilie Gheorghe („Rinocerii” de Eugen Ionescu), Maia Morgenstern, Roxana Gutman, Dorina Păunescu, Nicolae Călugărița („Mazel Tov and justice for all” de Andrei Munteanu, „tradiția recuperată a teatrului idiș”), Adela Mărculescu, George Costin, Nicoleta Hâncu („Tartuffe sau Impostorul” de Molière), Francisco Alfonsin, Ana Navrot, Ion Grosu („Noul locatar” de Eugen Ionescu, la Teatrul Nottara, căci aceeași piesă a fost prezentată, neconvingător, și de Teatrul Municipal Baia Mare), Miriam Cuibuș, Anca Hanu („Trilogia Aureliu Manea” după texte ale regretatului regizor) și multe alte izvoare de încântare.

Frumos plouă cu Festivaluri toamna

Toamna este, cred, cel mai frumos anotimp în teatrul românesc. Nu doar că se deschid stagiunile, cât, mai ales, pentru bogăția de Festivaluri, în toată țara, în măsură să sfideze criza materială și să bucure zeci de mii de privitori ca la teatru. Toamna noastră teatrală a fost prefațată, în fapt, anul acesta, de ultimele zile de vară (18-26 august), la Alexandria, cu Festivalul de Teatru Tânăr, eveniment ajuns la a IX-a ediție, cu 14 trupe profesioniste și 10 de liceeni, sub magia lui Marcel Iureș…

„Electoralele“ s-au terminat „en fanfare“ pe „Bulevard“!

Debutând cu real succes, anul trecut, în rândul organizatorilor de Festivaluri, Teatrul Nottara a ridicat ștacheta la a II-a ediție de „Fest(in) pe Bulevard”, oferind opt zile de evenimente cu mare priză la public, dar și la numeroșii specialiști, cu lansări de carte, cu trei interesante Colocvii și trei spectacole-lectură. „Fest(in) pe Bulevard” a însemnat un frumos Spectacol, meritul revenind întregii armate de harnice albine, în frunte cu Marinela Țepuș (directorul Teatrului Nottara, creatorul proiectului, selecționerul Galei) și Dan-Marius Zarafescu (directorul adjunct, coordonatorul proiectului). Tot două Secțiuni - „Bulevardul Comediei” și cea Competitivă - cu titlul adaptat inspirat realităților: „Mici crize… (și) electorale”. Festinul Thaliei de săptămâna trecută a adus la rampă cinci trupe de marcă din București, câte una din Cluj-Napoca și Târgu-Mureș. Dar și trei din străinătate: Teatrul bulgar de Dramă și Păpuși din Vrața, cu reprezentația „Fasole”; Teatrul Studio-Rubin, Cehia, cu un prea violent spectacol „Carne”, semn că și tineri dramaturgi din țara lui Hašek sar rău calul (ca și textul rusului Vredenski, „Brad de Crăciun la familia Ivanov”, care m-a oripilat, în reprezentația Teatrului Maghiar de Stat din Cluj!) și Compania franceză Petits Batons Fontaine, cu modestul show de semicabaret „VICTOR’ia (Opus 1)”. Se adaugă și Producția UNITER „Hai Iu Iu NU Hi You You”, superspectacol realizat de Radu Afrim, ca epilog de efect al Galei Hop de anul trecut, oferit pe „Bulevard” fără Maia Morgenstern (absentă din motive obiective), dar cu un erotism nelalocul lui, absent în premiera din 2013, de la Costinești!...

Neînţelegerea dramaturgilor români...

Dramaturgii români, mai vechi și mai noi, se tot întreabă de ce nu sunt jucați, de ce regizorii și directorii de teatru îi ocolesc? Chiar nu au valoare, chiar „poporul român nu a fost născut să scrie dramaturgie”, cum a dat de înțeles o cronicăreasă cunoscută?! Având în vedere ploaia de concursuri de dramaturgie, jurizate de regizori, actori și critici dramatici de renume, răspunsul este afirmativ, subliniind însă că nu toate sutele de texte trimise anual spre lectură sunt foarte bune! Există și destulă maculatură, dar și piese bune, câteva chiar excelente. Și atunci?

bp iulie all 30010