Main menu

header

Bulgăroaica Matilda i-a fascinat pe buzoieni

…După ce, în iunie, a debutat pe o scenă românească, la Teatrul „Tudor Vianu” din Giurgiu, cu o piesă actuală (flagelul drogurilor, ajuns şi în lumea satului!), intitulată sugestiv „De când te aştept” (traducerea, regretatul Vili Perveli Nikolov), profundul dramaturg bulgar Orlin Dyakov (totodată actor, regizor, directorul Teatrului „Sava Ognianov” din Ruse) a revenit, în aplauze, săptămâna trecută, cu o nouă piesă - „Hai s-o ucidem pe Matilda!” (traducerea - Olga Ştefan Rece). Tot pe scena unui teatru românesc de proiecte - ambiţiosul „George Ciprian” din Buzău. Acum, cu totul alte temă şi tramă, iubirea (falsă, monedă de schimb) ce chinuie doi bărbaţi: Ivan - soţul, „un om foarte simplu” (cum îl prezintă autorul), şi Max - amantul, „un om bogat şi solid”, cei doi luptând, la propriu şi la figurat, pentru aceeaşi femeie, Matilda, care nu va apărea o clipă pe scenă. Până la urmă, după ce s-au ameninţat cu pistolul, după ce au fost caraghioşi, laşi şi violenţi, au devenit prieteni, uniţi, poate, şi de infidelitatea Matildei în acest triunghi amoros.

Teatrul românesc rămâne fără critici?

… Un colocviu internaţional, în cadrul ultimului FNT, a readus în discuţie un subiect fierbinte: „Critica de teatru - dispariţie sau transformare?”. Voci autorizate din Italia, SUA, Franţa, Polonia, Finlanda etc. au susţinut că asistăm la metamorfoza criticii de teatru, firească, ţinând cont de influenţa acută a politicului şi economicului (şi) în viaţa teatrală, de schimbarea dinamicii teatrului actual, în care spectacolul nu mai ţine doar de cuvânt, cum nu pot fi ignorate nici noile mijloace de comunicare - Internet, Facebook, Online - ce-au schimbat forma şi conţinutul cronicii dramatice. Realismul tratării actualei stări a cronicii teatrale de către străinii invitaţi la Festivalul Naţional de Teatru nu a eludat însă optimismul.

FNT ne îmbogăţeşte pe timp de criză!

…În diversul evantai de Festivaluri din teatrul românesc, două sunt realmente de referinţă: cel de la Sibiu şi FNT (Festivalul Naţional de Teatru), în Capitală. Sibiul a avut şi anul acesta o ediţie de răsunet internaţional, FNT-ul nu mai are secţiunea „trupe din străinătate” din lipsa banilor! Şi, aşa însă, este un mare succes că Festivalul Naţional a pornit la drum, la 25 octombrie, pe un traseu de zece zile, cu 21 de spectacole, în 16 locaţii, ediţia a XXIII-a (25 octombrie - 3 noiembrie) fiind multă vreme în pericol să nu se mai ţină din cauza galopantei crize şi a lipsei de respect faţă de cultura naţională din partea autorităţilor.

Festin la „Nottara“

…Ţinând să demonstreze că se respectă şi îşi preţuieşte spectatorii, Teatrul „Nottara” a gândit temeinic un Festival al său, lansându-l în perioada 12-19 octombrie. Un „Fest(in) pe Bulevard”, care nu numai că s-a zbătut cu galopanta criză, dar a şi ridicat-o pe scenă, să râdă şi să plângă de ea, a fixat-o într-un Colocviu şi în trei Spectacole-lectură, a lansat cărţi de teatru, a ţinut şi o sesiune a directorilor de Festivaluri, propunând, prin Marinela Ţepuş, directoarea Teatrului „Nottara”, un Forum care să trezească autorităţile în privinţa condiţiei mizere a teatrului românesc actual.

Mircea Cornişteanu şi dramaturgia autohtonă

…Printre puţinii regizori români contemporani care au montat zeci de piese autohtone se găseşte la loc de cinste Mircea Cornişteanu, directorul de marcă al Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova. Nu doar pentru că l-a montat pe Caragiale în zeci de variante (mai puţin „Năpasta”), şi nu oricare, ci de valoare, cu mare succes de public şi de presă, cum au fost şi ultimele producţii ale teatrului din Bănie, „O scrisoare pierdută” şi „O noapte furtunoasă”, reputatul director (şi) de scenă demarând recent repetiţiile pentru altă „Scrisoare pierdută”, la Naţionalul ieşean. Mircea Cornişteanu este printre foarte puţinii regizori care respectă lăudabil textul, căruia îi dă strălucire prin ideile regizorale, alegerea inspirată a distribuţiei şi lucrul cu pasiune, până la filigran, cu actorul. Aceste elemente, dublate de cultura şi seriozitatea experimentatului om de teatru, au condus la succes şi ultima premieră semnată, inconfundabil, Mircea Cornişteanu, „Micul Infern”, piesă montată la Naţionalul bucureştean (care şi-a inaugurat, cu acest spectacol, Sala „Pictură”).

Păpuşi pentru oamenii mari!

...Când am fost invitat la un Festival de teatru în Stara Zagora, ştiam că voi trece Stara Planina, prin cunoscutul „Pas Şipka”, pe unde se duc turiştii cu maşina spre Turcia, şi voi poposi, în premieră, într-o localitate numită „oraşul cu cele mai drepte străzi din Bulgaria”. Nu ştiam că, în urbea cu 138.000 de locuitori, voi descoperi o superbă clădire a Operei, un Teatru Dramatic („Geo Milev”) şi un modern Teatru de păpuşi. Marea surpriză avea să fie însă evenimentul la care am fost invitat, unul nemaivăzut până acum, „Pierrot”, ajuns la a 8-a ediţie, însemnând „Festivalul Internaţional de Teatru pentru Adulţi”!

Lungul (şi frumosul!) Festival de Teatru Scurt

...Final de septembrie (20-29), la Oradea, unde s-a născut cel mai vechi Festival de teatru în activitate din România. Era 1976, când, pe Criş, apărea o idee nouă: un Festival de teatru scurt. Eveniment ce avea să traverseze peste trei decenii şi, cu o scurtă pauză, să ajungă la ediţia a XIX-a. Una de excepţie, noul director-manager al Teatrului „Regina Maria”, actorul Daniel Vulcu, om cu idei şi entuziasm, dând Festivalului o nouă înfăţişare. A devenit Festival Internaţional, iar Festivalului de Teatru Scurt (cu Secţiunea Concurs şi Spectacole Off-Concurs) i-a creat câţiva fraţi spectaculoşi, de ecou: Festivalul de Teatru Circ, Festival de Teatru pe stradă, Festival de Teatru pentru Copii Arcadia, Teatru de Pub. Bogăţie de evenimente care a mărit durata Festivalului de la şapte la zece zile, o decadă plină, şi la propriu şi la figurat, cu un evantai mare de vedete şi săli pline.

Maria Stuart s-a întâlnit cu „Bacovia“!

…Dacă anul trecut şi-a fericit spectatorii cu „Procesul”, după Kafka, în regia românului-austriac Geirun Ţino, Teatrul Municipal „Bacovia” şi-a deschis noua stagiune cu un alt text de ecou: „Maria Stuart” de Friedrich Schiller, corifeu al romantismului. Piesa a fost scrisă la 213 ani de la executarea Mariei Stuart, iar pe scena băcăuană a urcat la 213 ani după ce a fost scrisă sau, de ce nu, la aproape jumătate de veac după remarcabilul spectacol de la Naţionalul bucureştean (în ’64).

Gânduri bune pentru UNITER

…Noua stagiune a demarat promiţător, în pofida crizei financiare (şi morale!) care a dus şi la situaţii tragicomice. Îmbucurător este că tonusul optimist la început de stagiune l-a dat Gala Tânărului Actor - Gala Hop, care, sub bagheta unui nou director de proiect, excelentul regizor Radu Afrim, a însemnat ea un minunat spectacol. Dincolo de entuziasm, ediţia din acest an a relevat şi idei de viitor, în cadrul Colocviului moderat de Ion Caramitru, „De la Gala Hop la Gala Premiilor UNITER”. Altfel spus, o privire de ansamblu asupra activităţii Uniunii Teatrale din România între cele două piscuri ale sale, două Sărbători superbe ale teatrului nostru.

Costineşti, capitala tinerilor actori

...Cu vreo trei decenii în urmă, la Costineşti, staţiunea tineretului, se năştea un fenomen unic: o gală a actorilor abia ieşiţi din aula facultăţii. Unicul Festival care aducea în prim-plan arta creatorului de teatru aflat la început de carieră. De atunci, atâtea şi atâtea generaţii au trecut pe la Costineşti, simbol al speranţei, cutezanţei şi spiritului novator. Gala Tânărului Actor - Gala Hop a atins, anul acesta (între 4 şi 8 septembrie), „cota 16”, ediţii începute în 1998, când s-a revenit la „fenomenul Costineşti”, sub excelentul patronaj UNITER. După ce Gala Hop şi-a petrecut ultimii 14 ani la Mangalia, revenirea la matcă a coincis cu o schimbare de generaţii şi de viziune, numită de preşedintele UNITER, Ion Caramitru, „un moment istoric”: noul director al Galei este remarcabilul regizor Radu Afrim, tânăr de excepţie, prezent pe marile scene ale Europei, el înlocuindu-l la timonă pe regretatul Corneliu Todea, plecat între sfinţi la debutul Galei Hop de anul trecut.

Cât comic ascunde întunericul!

…O comedie bulevardieră, foarte bine scrisă, admirabil regizată şi minunat jucată, a făcut valuri, vara ce-a trecut, în Capitală, entuziasmând şi la recenta ediţie a Festivalului „UnderCloud”. S-a plecat de la o farsă a cunoscutului dramaturg englez Peter Shaffer, a montat-o, la Trupa „Independent”, un tânăr regizor, Cosmin Alexandru Purice (absolvent UNATC, în 2005, la clasa lui Tudor Mărăscu), ca spectacolul să se joace la „Godot Café”, aflat în vârful teatrelor independente din Bucureşti. Cosmin Alexandru Purice avea să depăşească toate aşteptările printr-o „mutare” de zile mari, în stare să confere un antrenant inedit spectacolului: jocul invers al luminii şi al întunericului. Când în apartamentul unde se desfăşoară acţiunea este întuneric, în sală scena se vede în lumină. Şi invers: când camera este luminată, scena se află în întuneric. Pe parcursul spectacolului (1 oră şi 30 de minute, timp care trece, parcă, prea repede), în apartament e mai mult întuneric (căci o pană de curent încurcă planurile proprietarului!), rar aprinzându-se o brichetă, o lanternă, ceea ce face ca misterul şi hazul în cascadă să dinamizeze şi scena, şi sala.

camp 300x2507