Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

472 31 1Nu vi se pare că vremea trece din ce în ce mai repede? N-am apucat să mă plictisesc niciodată. Niciodată n-am avut senzaţia că am terminat tot ceea ce mi-am dorit să fac. Sunt mereu în urmă cu termenele mele despre ordine şi promisiunile pe care mi le-am impus să-i fac pe cei din jurul meu fericiţi. Chiar acum, de Paşte, speram să ajung să pregătesc o seamă de bunătăţi, să mă întâlnesc cu toţi cei pe care-i iubesc. A venit ziua aşteptată, am zis: „Hristos a Înviat!”, şi totul a trecut ca o clipire de pleoape. Îmi place să petrec cu prietenii, să le fac surprize, dar la fel de mult îmi place să urc pe scenă şi să-i văd pe oameni fericiţi. Cele trei zile libere ale Sărbătorilor au trecut, şi iată că următoarea zi m-am urcat în avion să joc la Torino. O să vă povestesc data viitoare cum a fost. Deocamdată o să vă spun câte ceva despre ultimele zile pe care le-am petrecut, unde credeţi, la ţară. Iarbă verde, smălţată cu năsturei galbeni, zeci de lalele (foto 1), lacul strălucitor la câţiva metri, şi-n el oglindindu-se bisericuţa „Lingurica”, veche de sute de ani, care-i primeşte în noaptea de Paşti pe locuitorii din satul Mânăstirea. Mirosea a liliac, iar clopotele acopereau ciripitul păsărelelor care au răsărit ca prin minune. În această privelişte, dimineaţa ne-am sorbit cafeaua în liniştea spartă doar de un cucurigu curajos sau de cotcodăcitul găinilor coanei Anica (foto 2), ce vesteau că au mai scăpat un ou. Adevărul este că întotdeauna mi-a plăcut să respir aerul mirosind a flori în răsărit de soare pe margine de lac. Mi-am reproşat din nou că nu-mi fac timp să petrec mai mult călcând desculţă pe iarba crudă şi să privesc la luciul de apă, depănând amintiri în pace. Să mai stau de vorbă cu vecinul meu Ionel (foto 3), să prăjim împreună cărăşeii proaspeţi, să ciocnim un pahar cu căpşunică făcută de el din struguri aleşi bob cu bob. Am promis să-mi fac timp să gust din farmecul curţii mele de la ţară, căci cred că asta mi-ar face bine chiar în întâlnirile mele cu sutele de spectatori. Aşa că am luat o gură de fericire şi de putere.

472 31 3

472 31 2

Add comment


Security code
Refresh