Main menu

header

Generaţia de aur

29-1Mereu mi se spune: „Ei, doamnă, nu se mai nasc artişti ca pe vremea dumneavoastră!” Asta mă face să arunc o privire spre trecutul teatrului şi filmului românesc, la o distanţă de peste 70 de ani.

Dragoste pentru nepoţi şi mămăligă

31-1La noi în România vorbele mele par în plus. Dacă există un loc unde părinţii îşi adoră copiii, sacrificându-se pentru ei, continuând să-şi iubească nepoţii, acest loc este România. Dacă e să mă întrebaţi pe mine, fenomenul este chiar exagerat. Merge până într-acolo, încât un nepot ingrat profită de fărâma de pensie a bunicii ca să-şi satisfacă viciile. Biata bunică e în stare să se ţină cu pâine şi apă din dragoste pentru el.

Secretul succesului

33-1Se pare că succesul este un mister de nepătruns; altfel cum vă explicaţi că pe buzele tuturor apare atât de des întrebarea: „Unde întâlnim succesul?” În ceea ce mă priveşte sunt martoră zilnic la acest fenomen. Îl privesc, îl analizez, dar dincolo de toate ecuaţiile rezolvate rămâne o necunoscută. Acel ceva ce există dincolo de frumuseţe, de inteligenţă, acel ceva ce nu se poate defini.

La 2 mai (II)

37-1Cu siguranţă nu vreau să vă plictisesc, dar satul acesta face parte din viaţa mea într-o mare măsură. Pare un mister, dar este real este că aici mă simt mai bine ca oriunde. Toamna, când plec, lăcrimez şi doar imaginea tristă, îngheţată, a mării mă face să mă îndepărtez speriată. Mă mai înfricoşează ceva. Soarta acestui mal de o frumuseţe rară, ce este în pericol să fie măcinat de furia valurilor. Pe cât este de frumoasă şi de albastră, marea poate deveni groaznic de lacomă şi fură din ce în ce mai mult din frumuseţea plajelor. Cu cât satul 2 Mai devine mai frumos şi mai primitor, cu atât muşcă ea, marea, cu nesaţ din singura comoară a lui, plaja (foto 1).

La 2 mai

33-1Cred că v-am povestit cu multă vreme în urmă cum am devenit eu proprietăreasă la 2 Mai - sat liniştit, pe malul mării, cu câteva sute de lipoveni pescari. Înainte de Revoluţie, el era refugiul studenţilor şi al intelectualilor iubitori de mare, sătui să se „căciulească” pe banii lor la hotelurile elegante de prin staţiunile litoralului. Li se părea un fel de St. Tropez mai... original, rustic şi cu poezie, chiar dacă muştele te deranjau şi nu toate casele aveau puncte sanitare convenabile. Toate acestea dispăreau în faţa plăcerii de a sta de vorbă sub bolta de viţă-de-vie la o votcă mică, ascultând poveştile pescarilor şi mâncând o ciorbă fierbinte din stavrizi prinşi în zori. Gospodinele aveau în spatele casei roşii gustoase, vinete şi fasole verde, iar masa de prânz era aşteptată cu nerăbdare. Aproape toţi turiştii se cunoşteau între ei, căci erau credincioşi locului de mulţi ani.

Ne vedem pe Litoral!

32-1Se spune că orice început e greu. În fiecare an, când debutează sezonul estival, unii dintre noi, de obicei cei mai iubiţi cântăreţi şi comici, ne pregătim pentru spectacolul de la grădinile de vară de pe Litoral. Acestea au fost luate în custodie de la primării încă din primăvară, pentru a fi întreţinute şi apoi exploatate vara. Cred că vă imaginaţi ce dezastru se face iarna în grădinile neacoperite, cu scaune fixe de plastic, ce plesnesc de ger sau cu băncile din lemn acoperite luni şi luni de zăpadă. Costurile sunt foarte mari, iar organizatorii pornesc sezonul cu un gol mare în buzunare.

România, te iubesc!

32-1Dacă mai aud pe cineva că spune „România, ţara de...” îi dau cu ceva în cap. O să vă enumăr într-o zi locurile de aur ale băilor termale, aducătoare de sănătate, odihnă şi mulţumire sufletească, şi va fi de ajuns.

bp iulie all 30010