Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

Târgul Internaţional de Carte şi Muzică de la Braşov

Ştiţi cu siguranţă că eu sunt într-un fel braşoveancă. După refugiul cumplit din Basarabia, în sfârşit am fost repartizaţi în acest frumos oraş, unde mama a devenit învăţătoare la Şcoala nr. 11 în cartierul Steagul Roşu, cartier muncitoresc, aşezat la poalele Tâmpei. Dacă nu erai prea leneş ajungeai în centru pe o scurtătură numită Curmătura, care era un drum cam singuratic şi-l frecventam mai mult iarna, în încercările mele de a deveni mare vedetă de schi, ceea ce nu mi-a reuşit, deşi eram mereu aleasă în programele sportive. Aceasta cred că se datora mai mult entuziasmului meu decât calităţilor mele pentru sport. Locuiam la intrarea în oraş, care la ora aceea era marcată de un şir de blocuri cu cinci etaje, cu aer montan şi mult spaţiu verde. Astăzi, intrarea oraşului s-a schimbat. Şoseaua largă este străjuită de mari construcţii cu scop comercial: Metro, Carrefour...

Un tânăr cu talent

Demult de tot erau puţine aparate video în România. Casete pe piaţă, nici vorbă. Le găseai piratate la diverşi prieteni care le aduceau din străinătate. Foamea de filme din Occident era din ce în ce mai mare. Şi Puişor, şi eu eram ahtiaţi după noutăţi cinematografice, drept care făceam eforturi să achiziţionăm cât mai multe filme. Cum amândoi nu eram zgârciţi, curând casa noastră devenise un club video. Aproape seară de seară se adunau mai mulţi prieteni la noi, care vizionau chiar şi câte două filme. Apoi comentam, ne bucuram, şi atmosfera era grozavă. Uneori le împrumutam cu plăcere celor care nu puteau să vină.

Eurovisionul, pe urmele Cerbului

27 1Deci nu întâmplător evenimentul „Cerbul de Aur” din 1968 a făcut mare vâlvă în România şi în Europa. Participarea atâtor artişti mari a îndreptat interesul spre noi. Astăzi, ideea de a face selecţia Eurovision în cadrul oferit de faima „Cerbului” e binevenită. Sala renovată a Teatrului „Sică Alexandrescu” din Braşov era un spaţiu minunat, iar Televiziunea are acum mijloace tehnice superioare. De altfel, şi muzica prezentată de concurenţi a fost alta. Au trecut totuşi 55 de ani. Dacă atunci eram foarte francofoni, şi chiar de multă vreme, muzica anilor pe care-i trăim acum se vrea de influenţă anglo-americană. N-aş spune că e o schimbare în mai bine, prefer armonia, romantismul şi graţia şansonetei franceze.

Viva Revista!

24-1Veniţi la teatru şi n-o să regretaţi! A ieşit o nouă premieră la Savoy, bazată pe echipa tânără a teatrului şi, bineînţeles, susţinută de forţele cunoscute din „generaţia de aur”. Trebuie să veniţi în sala aceasta renovată, dotată cu sonorizare performantă şi astfel veţi uita de zilele mohorâte. Iar noi ne-am străduit pentru voi. Balet superb, costume noi realizate de o tânără scenografă, domnişoara Petrov, cântăreţi tineri cu voci frumoase, între care minunata perlă rară în distribuţia unui spectacol muzical, Ana Maria Mirică (foto 1).

Actoria, profesie efemeră

28-1Acum câteva zile a plecat dintre noi copilul-minune Shirley Temple (foto 1), cea mai mare vedetă a filmului american. A uimit tot mapamondul cu inteligenţa sa strălucitoare, cu drăgălăşenia sa fenomenală, cu talentul său absolut uimitor. Socotit cu adevărat copil-minune, Shirley a cucerit inimile spectatorilor din întreaga lume cântând şi dansând. Tineri şi bătrâni au râs şi-au plâns cu ea zeci de ani. Fetiţa care a început să danseze şi să cânte de la 4 ani a crescut şi a primit aplauzele tuturor ani şi ani. Dar iată că, odată devenită adolescentă, deşi la fel de frumoasă, succesul său a scăzut. Cu toate eforturile producătorilor de a-i crea o nouă imagine, spectatorii au refuzat să şteargă din amintire fetiţa jucăuşă.

Trec anii...

25-1Trec anii cu viteza vântului, de nu apuci să înregistrezi tot ce ai întâlnit şi te-a supărat sau te-a bucurat. Poate doar noaptea târziu, când nu poţi pune geană pe geană, mai treci în revistă cele ce te-au ţinut ceasuri în picioare. Îţi spui că mai e şi mâine o zi, dar sigur o să le dai pe toate uitării.

Am mulţi prieteni

30-1Din cauze necunoscute am câteva zile de stare de neputinţă generală, care poate fi generată de gripă sau poate e rezultatul unei oboseli vechi ce s-a aşezat puternic peste optimismul meu mereu enervant. Acum, să vă spun sincer, mi-a prins bine, că zăpada a fost mare, gerul tăios, şi asta mi-a permis câteva zile de reculegere. Am putut să fac o incursiune în amintirile mele, în visurile mele, şi, oricât de panicată ar fi fost lumea din jur, am găsit multe motive de bucurie...