Main menu

header

538 24 1de Silviu Ghering

România este una dintre marile țări viticole ale lumii, cu o suprafață de 243.000 de hectare de vie (242.000 de hectare de vii pe rod, la care se adaugă 1.000 de hectare de vii tinere). Plantațiile pentru struguri de vin ocupă 82% din suprafața viticolă totală, iar producția de vinuri este de 4 până la 6,5 milioane de hectolitri anual. Potrivit Organizației Internaționale a Viței-de-Vie și Vinului, 80% din totalul producției de vin la nivel mondial este dată de 15 țări. România face parte din acest top select, ocupă locul 12, cu o producție medie de 5,2 milioane de hectolitri anual.

Dacii au „exportat” vița-de-vie în China!

Pe meleagurile carpato-danubiano-pontice, viticultura a cunoscut mai multe etape. Specia „Vitis silvestris” a stat la baza celebrei vițe dacice. Cu mai bine de 700 de ani î.e.n., agatârșii, populație care trăia în ținuturile de sus ale Văii Mureșului, erau renumiți pentru viile lor întinse.

538 24 2În „Iliada”, Homer spune că „războinicii greci s-au dus în Tracia să găsească vinul”. Istoricul francez Raymond Billiard consemnează în cartea sa „Vinul în Antichitate” că „dintre toate părţile Europei, Tracia a fost cea mai veche şi mai respectată pentru vinurile sale şi cea care şi-a păstrat cel mai mult timp prestigiul”. Se pare că viticultura dacilor a fost exportată și altor popoare. Interesant este că în mitologia chineză se consideră că vița-de-vie a fost adusă în China din Dacia preistorică!

Cert este că, fără niciun dubiu, cultivarea viței-de-vie a fost o preocupare străveche a străbunilor noștri. Geto-dacii, locuitorii antici ai pământurilor de la Dunăre, Marea Neagră și Carpați, prețuiau vinul în mod deosebit, iar vița-de-vie era una dintre cele mai importante bogății ale lor. Ei obișnuiau să bea vinul turnat în coarne de bou sau de cerb, în ulcică sau chiar în tigvele dușmanilor înfrânți... După spusele poetului latin Ovidiu, geto-dacii erau veritabili producători de... coniac! El a relatat modul în care strămoșii noștri practicau viticultura și concentrarea vinului prin înghețare, procedeu prin care rezultă această băutură.

Degeaba a distrus Burebista viile...

Se spune că pe vremea marelui rege Burebista, întemeietorul primului stat centralizat dac, „supușii” făcuseră o așa pasiune pentru vin, încât regele, sfătuit de marele preot Deceneu, a luat măsura dezrădăcinării viței-de-vie. Se pare însă că decizia sa a fost determinată mai mult de interesul pe care-l arătau popoarele vecine pentru vinul dacilor, și care, din acest motiv, făceau aici dese incursiuni. Dar, cu toate măsurile pe care le-ar fi luat Burebista, ceea ce se știe cu siguranță este că la venirea romanilor în Dacia, cultivarea viței-de-vie se practica pe suprafețe întinse de teren. Vinul a fost pentru acest teritoriu o bogăţie de prim rang şi în schimburile comerciale: „De acolo - spunea Homer - veneau zilnic corăbii încărcate cu vin pentru trupele greceşti care asediau Troia, de acolo a obţinut Odysseus de la Maran, preotul lui Apollon din Lamaria, băutura minunată cu care l-a îmbătat pe ciclopul Polifem”.

După cucerirea Daciei de romani, cultura viței-de-vie s-a rafinat și s-a dezvoltat și mai mult, grație tehnologiilor aduse din Imperiu. Cele mai importante izvoare istorice care confirmă permanența și importanța culturii viței-de-vie în Dacia Traiană sunt emisia monetară și medalia „Dacia Felix”, bătute în anul 112 de împăratul Traian. Provincia este reprezentată printr-un chip de femeie care poartă în brațe doi copii, unul ținând în mână un strugure, iar celălalt, spice de grâu.

După retragerea aureliană, în anul 271, daco-romanii au continuat să cultive vița-de-vie pe teritorii extinse, mai ales în zona subcarpatică. La începutul secolului al IV-lea, după ce procesul de creștinare a locuitorilor s-a generalizat, vinul a început să fie folosit și în ritualurile religioase.

Napoleon iubea vinul de Cotnari!

În Evul Mediu, vinurile românești erau la mare căutare în Europa. După spusele lui Dimitrie Cantemir, vinurile produse în Moldova erau trimise la Țarigrad, la Varșovia și la Viena, iar cele din Muntenia erau pe gustul turcilor și al egiptenilor. În acea perioadă, soiurile românești de Cotnari, Măgura, Piatra și Nebuna erau pe picior de egalitate cu cele de Tokay, Sauternes, Santorini și Bourgogne. Vinul de Cotnari era unul dintre sortimentele preferate ale lui Napoleon, susține unul dintre cei mai cunoscuți istoriografi ai perioadei napoleoniene, Georges Lefebvre, în lucrarea sa „Napoleon de la 18 Brumar la Tilsit”, publicată în 1969.

De-a lungul secolelor care au urmat, prepararea vinului a continuat să fie una dintre preocupările de bază ale românilor. Viticultorii și proprietarii de podgorii s-au aplecat tot mai mult asupra acestei îndeletniciri, devenind cunoscuți și dincolo de granițele țării, fapt care l-a făcut pe istoricul Bogdan Petriceicu Hasdeu să afirme: „Românii au fost pururea şi fără întrerupere o naţiune vitivinicolă”.

Precizări şi mai edificatoare şi în cunoştinţă de cauză referitoare la viticultură și la vin sunt cele ale marelui istoriograf şi cărturar român Dimitrie Cantemir, consemnate în lucrarea sa „Descriptio Moldaviae”: „Pe toate celelalte bogăţii ale pământului le întrec viile alese, înşiruite pe o lungă fâşie între Cotnari şi Dunăre. Sunt aşa de rodnice, încât un singur pogon dă adesea 4 până la 500 de măsuri de vin (n.r. - o măsură = 40 litri). Vinul cel mai ales este cel de Cotnari. Cutez să susţin că este mai bun decât vinaţurile europeneşti. Aceste vii nu sunt de folos numai localnicilor ţării pentru nevoile lor, ci preţul scăzut atrage aici negustori ruşi, leşi şi chiar unguri, care duc la ei în ţară, an de an, tot mai mult vin”.

Oferta „Made in Romania”

Chiar dacă au existat ani cu producție viticolă slabă și chiar dacă viile au căzut victime filoxerei, renumele unor soiuri de vin și al unor podgorii românești s-a impus și dincolo de hotarele țării. Amintim aici podgorii ca: Drăgășani, Dealu-Mare, Odobești, Cotești, Cotnari, Târnave, precum și sortimentele Grasă, Tămâioasă, Băbească, Busuioacă, Fetească, Crâmpoșie, Frâncușă. Această zestre de soiuri românești este completată cu cele mai reputate soiuri străine, cunoscute după locul de origine: Sauvignon, Chardonnay, Traminer, Muscat, Riesling, Pinot Gris, care deseori, în unele podgorii din România, le-au depăşit prin generozitate şi fineţe pe cele din ţările de origine.

La români, ca și la alte popoare, de altfel, vinul a fost alături de oameni atât la necaz, cât și la bucurie, simbol al prieteniei, al înțelegerii și voioșiei, precum și sursă de inspirație sau de meditație pentru poeți, scriitori și compozitori.

Fetească Albă

Cele mai mari suprafețe

Este obținut dintr-un vechi soi românesc, bine adaptat condițiilor de climă de la noi. Deține cele mai mari suprafețe: peste 23.000 de hectare. Sec sau demisec, cu conținut echilibrat de alcool (tărie 11,5-12 grade) și aciditate, caracterizat printr-o mare finețe. Datorită valorii lor, strugurii din acest soi se cultivă în majoritatea podgoriilor, dar mai ales în cele din Moldova și din Transilvania: Cotnari, Târnave (la Blaj, Jidvei, Mediaș), Alba, Aiud, Lechința și Iași.

Fetească Regală

Vioiciune dată de o aciditate mai ridicată

Provine dintr-un soi obținut în comuna Daneș (județul Mureș) între cele două războaie mondiale, ca rezultat al încrucișării naturale a soiurilor Fetească Albă și Grasă. S-a impus rapid, datorită valoroaselor sale însușiri, și se bucură în prezent de o largă răspândire, în toate podgoriile. Se încadrează în grupa vinurilor de calitate superioară. Are o tărie alcoolică de 10,5-11,5 grade, caracterizat prin prospețime, prin vioiciunea dată de o aciditate mai ridicată, prin aroma specifică foarte plăcută. O calitate deosebită o prezintă sortimentul produs în podgoria Târnave, din Transilvania.

Grasă de Cotnari

Faima podgoriei

Face parte din vechiul sortiment al podgoriei Cotnari, unde vița-de-vie de proveniență se cultivă de peste șapte secole. Are origine comună cu soiul Furmint, care stă la baza vinurilor de Tokay. Face de multă vreme faima podgoriei Cotnari și se plasează în vârful ierarhiei vinurilor românești. Se obține din struguri culeși la stafidirea boabelor, atacați de mucegai nobil (ciuperca Botrytis Cinerea), cu conținut ridicat în zaharuri (peste 240 g/l). Impresionant prin calitate, cu o tărie alcoolică de 12-12,5 grade, un conținut ridicat de zahăr, o culoare galben-aurie cu tentă verzuie, însușiri specifice de aromă, buchet generos care capătă nuanțe complexe prin învechire.

Tămâioasa Românească

Soi autohton de mare originalitate

Vița-de-vie de proveniență se cultivă de foarte mult timp, ceea ce justifică încadrarea în grupa soiurilor autohtone, foarte valoroasă pentru vinuri aromate. Pretinde condiții speciale de climă și de sol, pe care le întâlnește în câteva podgorii din zona Subcarpaților Meridionali, la Dealu Mare, Ștefănești - Argeș, Drăgășani și în unele areale din zona colinară a județelor Dolj și Mehedinți (Oltenia). Face parte din sortimentul podgoriei Cotnari, participând la realizarea sortimentului de calitate excepțională care se produce aici. Dulce sau demidulce, cu o tărie alcoolică de 12-12,5 grade și o nuanță impunătoare, de mare originalitate, conferită de culoarea galben-aurie, de însușiri complexe de aromă care amintesc de florile de câmp și de miere, de gustul persistent, bogat, în care alcoolul, zahărul și aciditatea se armonizează în cel mai fericit mod. O faimă deosebită o are Tămâioasa Românească obținută la Pietroasa (podgoria Dealu Mare) din struguri cu conținut ridicat de zahăr (peste 240 g/l), culeși târziu, la stafidirea boabelor.

Frâncușă

Produs exclusiv la Cotnari

Obținut dintr-un soi pur românesc de viță-de-vie, este originar din podgoriile Cotnari. Alb, sec, lipsit de zaharuri, cu alcoolul (11 grade) bine integrat, cu o identitate ușor de recunoscut prin nota vioaie susținută de o bună aciditate. Culoarea variază între galben-pal și galben-verzui. Are o aromă vegetală de strugure pârguit și un gust echilibrat și consistent. Produs exclusiv la Cotnari.

Crâmpoșie

Se „trage” tocmai de la daci!

538 24 3Atenție! Provine dintr-unul dintre puținele soiuri dacice de struguri albi care au supraviețuit peste veacuri și care se găsește numai în plantații de pe teritoriul românesc! Vinurile obținute din acest soi au multă prospețime și fructuozitate, specifice soiului din care provin. Conținutul de alcool este moderat, oscilând între 9 şi 12 grade. În schimb, aciditatea este destul de ridicată, variind între 3,5 şi 5,8 g/l. Mai este cunoscut sub numele de Cârlogancă sau Băldoaie, în Oltenia, și Ciolan, în podgoria Dealu Mare.

 

Busuioacă de Bohotin

Din păcate, prea puțină!

Provine dintr-un soi de viță-de-vie românesc, originar din localitatea Bohotin (județul Iași), care se cultivă doar în câteva zone viticole din România. Boabele de strugure sunt violet-roșcate. Vinul obținut are o culoare rosé diferită de orice alt tip de vin. Este un vin licoros, cu o corpolență deosebită, cu un parfum inconfundabil, amestec de trandafir și busuioc, ce îi dau o notă aparte, rar întâlnită la alte vinuri aromate. Aroma sa este unică, aducând a caprifoi și a piersici coapte, suculente, cu o armonie perfectă de zahăr, alcool și aciditate. Gustul dulce are câteodată o aromă sensibil amăruie de migdale. Conținut în zaharuri de peste 40 g/l. Tăria alcoolică variază între 11,5 şi 12,5 grade.

Soiul Busuioacă de Bohotin se cultivă în patru centre viticole: Bohotin, județul Iași, Huși, județul Vaslui, Pietroasa, județul Buzău, și Tohani, județul Prahova. Dacă adunăm suprafața cultivată cu acest soi în cele patru centre viticole, totalizăm circa 100 ha, ceea ce determină ca producția națională de vin autentic de Busuioacă de Bohotin să fie foarte mică, făcând-o cu atât mai valoroasă.

Fetească Neagră

Robust și catifelat

Face parte dintre vechile sortimente ale României. Vița-de-vie de proveniență se cultivă în câteva areale viticole din partea centrală și de sud a Moldovei (județele Vrancea, Galați, Vaslui), precum și în podgoriile Dealu Mare și Ștefănești - Argeș din Muntenia. Vinuri de Fetească Neagră de o calitate remarcabilă se obțin în centrele viticole Valea Călugărească, Urlați, Tohani și Cotești. Sec sau ușor demisec, cu o tărie alcoolică de 12-12,5 grade, prezintă o culoare roșie intensă, cu nuanțe rubinii, o aromă specifică, originală şi complexă, care amintește de cea a coacăzului negru. Robust și catifelat în același timp, câștigă evident prin învechire.

Băbească Neagră

Lejer și fructuos, cu o bună aciditate

Este obținut dintr-un vechi soi autohton răspândit în sudul Moldovei, în podgoriile Odobești, Cotești, Panciu, precum și în județele Galați și Vrancea. Face parte din categoria de consum curent, cu o tărie alcoolică de 10-11 grade. Are o culoare roșie vie, cu nuanțe strălucitoare, este lejer și fructuos, cu o bună aciditate. De o solidă reputație se bucură vinul produs în podgoria Nicorești din Moldova, care se încadrează în categoria vinurilor cu denumire de origine.

Clasamentul primelor 12 ţări producătoare de vinuri (2014)

  1. Franța 46,2 milioane de hectolitri
  2. Italia 44,4 milioane de hectolitri
  3. Spania 37,1 milioane de hectolitri
  4. Statele Unite 20,6 milioane de hectolitri
  5. Argentina 12,1 milioane de hectolitri
  6. China 12,5 milioane de hectolitri
  7. Australia 11,6 milioane de hectolitri
  8. Chile 11,2 milioane de hectolitri
  9. Africa de Sud 9,2 milioane de hectolitri
  10. Germania 9,1 milioane de hectolitri
  11. Rusia 7,1 milioane de hectolitri
  12. România 5,2 milioane de hectolitri

MOTTO

„Nu contrazice voia sorţii

Şi nu sfida stihiile!

Aşa fu scris: cei morţi cu morţii,

Iară cei vii... cu viile!“

(Păstorel Teodoreanu)