Main menu

header

cotnari wide

Creierul, spun oamenii din popor, e guvernul fiinţei umane, şeful, comandantul care dă ordine executate de întregul organism. De altfel, probabil că niciodată, oricât ar avansa ştiinţa, nu se vor putea sparge toate tainele creierului. Oricum, corpul înţelege cine este boss-ul şi, ca atare, îl răsfaţă.

Nu dăm exemplu decât că, deşi cântăreşte puţin, doar vreo două  kilograme, creierul este hrănit cu 15% din totalul sângelui, aparent disproporţionat faţă de mica lui greutate. Dar creierul are multă nevoie de hrană şi această hrănire se face cu glucoză şi oxigen, dar şi cu alte elemente, toate aduse de sânge. De exemplu, în momentul în care vorbim lucrează puternic acea porţiune a creierului unde se află centrul vorbirii. Neuronii în acea zonă au o activitate puternică, metabolismul fiind rapid şi intens, drept pentru care acolo trebuie să ajungă mai mult sânge cu mai multă glucoză şi oxigen. În felul acesta se poate explica şi de ce bătrânii care continuă să aibă activitate, să îşi pună mintea la lucru, nu se sclerozează, ci rămân lucizi.

Creierul este şi cea mai sensibilă porţiune a organismului la întreruperea irigării cu sânge sau chiar la insuficienta curgere a sângelui. Dacă s-ar întrerupe complet irigarea cu sânge a unei zone de creier, o întrerupere de numai trei secunde dă semnalul morţii acelor neuroni neirigaţi. Dacă alimentarea cu sânge nu este curmată, dar este mică, până să înceapă să moară neuronii pot trece trei ore. Tocmai de aceea, în accidentele vaselor din creier, medicina aleargă într-o cursă de viteză pentru ca în aceste trei ore decisive să poată topi cheagurile ce au blocat vasele.

Creierul este încă în acomodare cu postura verticală a omului. O lungă perioadă va urma încă adaptarea lui la poziţia bipedă şi la împingerea sângelui de către inimă împotriva gravitaţiei, fiindcă, creierul se află mai sus decât inima. Creierul este alimentat cu sânge prin două artere importante numite carotide, în partea din faţă a gâtului, şi prin el curg 80 de procente din debitul de sânge spre creier. În zona cefei, de o parte şi de alta a coloanei cervicale, există alte două vase bazilare, la rândul lor conducte de alimentare cu sânge a creierului, dar pe aici sângele trece într-un debit mai mic, de doar 20%. Norocul omului este că proiectul făcut de Dumnezeu pentru fiinţa umană a prevăzut un superb sistem de securitate al creierului. Toate cele patru vase de alimentare ale creierului, amintite mai sus se înţeapă într-un inel la baza creierului, numit octogon. Acest colector comun compensează sărăcia de sânge dintr-un vas cu debitele celorlalte trei vase. Astfel, dacă se astupă unul dintre drumurile sângelui, zona de creier neirigată îşi ia până la urmă necesarul din acest colector comun. Numai că, din pricina neterminării acomodării creierului cu poziţia în două picioare, doar jumătate din oameni au acest colector comun bine alcătuit. Ceilalţi 50% au porţiuni din colectorul comun nefinalizat.

Cel mai des întâlnit motiv de moarte este accidentul vascular cerebral. După ce a explicat toate acestea, academician profesor doctor Constantin Popa, şeful neurologiei româneşti, subliniază şi alte detalii. Circa 80% dintre accidentele vaselor din creier sunt cauzate de astuparea unor vase, cu consecinţe de ischemie a creierului. În alte 20% din cazuri de accident vascular cerebral este vorba despre hemoragie, când se sparg vasele din creier.

Trei motive duc la astuparea vaselor spre creier: un cheag format chiar în zona vasului respectiv, a doua cale este migrarea unui cheag într-o altă zonă a organismului (din zona inimii etc.); iar a treia cauză de accident vascular cerebral este sărăcia în curgerea sângelui cauzată de unele boli ce nu mai permit inimii să pompeze corespunzător sângele şi ca debit, şi ca presiune. În clipa de faţă, medicina a avansat  atât prin medicamentele pentru topirea cheagurilor care au astupat vasele, cât şi prin chirurgia ce taie vasul de la gât blocat, îl curăţă şi restabileşte debitul normal sangvin.

Florin Condurăţeanu