Main menu

header

cotnari wide

   Poate una dintre cele mai şchioape stări în rândul oamenilor este faptul că prea multă lume crede că se pricepe la complicata problemă a sănătăţii. Câtă frunză şi câtă iarbă întâlneşti, cumetri, vecini de scară, delegaţi din provincie sosiţi la firma ta, ei bine, toţi aceştia sunt gata în orice moment să dea un sfat privind hrana omului. Poate că decisiv în privinţa sănătăţii noastre este regimul alimentar şi atunci nu este normal ca toţi neaveniţii care n-au citit o literă despre alimentaţia sănătoasă să te năpădească astfel cu poveţe despre ce e bine să pui în farfurie, punând în circulaţie mii de reţete de slăbit şi de diete. Până la urmă, cea mai potrivită voce este tot a unui medic specializat în nutriţie, boli metabolice şi diabet.

    Tocmai de aceea să vedem ce comentarii face despre dietă medicul primar doctor Mihaela Ionescu, de la Institutul de Diabet Nutriţie şi Boli Metabolice „N. Paulescu”. Experimentata nutriţionistă spune că cel mai bine e să mâncăm alimente naturale, fără adaosuri chimice şi este foarte potrivit să ne hrănim cu mâncăruri tradiţionale. Adică, cu acele mâncăruri cu care este obişnuit organismul de generaţii şi generaţii, trăind într-o anume zonă a planetei. Românul e bine să mănânce carne din animalele ce cresc la noi şi care se hrănesc cu plante ce există pe solul mioritic.

    Românul e bine să prepare mâncăruri după reţetele bucătăriei româneşti, căci astfel de mâncăruri s-au aflat şi pe masa bunicului şi a străbunicului. Cei care trăiesc mai în nordul ţării au nevoie de mâncare mai grasă, fiindcă vremea este mai rece, dar ei trebuie să facă şi munci fizice, pentru a arde plusul de grăsime din farfuria lor. Pentru locuitorii din sud, unde clima este mai caldă, se regăsesc mai des în alimentaţie legumele, fructele, produsele de panificaţie şi, în general, mai puţine grăsimi. Alimentele cu care ne-am hrănit în prima copilărie, până la 5-6 ani, îşi pun amprenta în organismul nostru de-a lungul întregii vieţii. De exemplu, vom iubi toată viaţa prăjitura făcută de bunica în copilărie. Şi apoi, ca filozofie esenţială, omul trebuie să mănânce din toate câte puţin. Secretul unei alimentaţii corecte este mâncarea foarte variată. Monotonia hranei aduce numai rău. Dacă ne îndopăm cu anumite mâncăruri, introducem în organism substanţele din compoziţia acestora, dar ne sărăcim de alte principii alimentare, aflate în alimentele mai puţin aşezate pe masă. 

      Zic unii cum că, introducând multă carne în dietă, omul slăbeşte. Această zicere conţine un adevăr. Prelucrarea până la aminoacizi a cărnii şi digestia proteinelor consumă mai multă energie, deci nu se depun caloriile. Carnea este bine să fie mâncată fiartă, la grătar, la abur sau înăbuşită în cuptor. În general, e bine să mâncăm carne mai slabă. Carnea de pasăre este mai potrivită, dar şi mai bine este ca pasărea să fie de curte. Era o modă cu nişte curcani foarte graşi în pungi. Ei bine, acei curcani erau îndopaţi cu hormoni, pe care până la urmă îi înghite omul şi ajunge la dereglări importante. Carnea de peşte este cea mai bună, conţine mult Omega 3, deci există în carnea de peşte multe substanţe antioxidante şi hipolipemiante, adică cele care nu depun grăsimi.

     E bine să mâncăm carne de porc sau de vacă? Trebuie să ne hrănim şi cu una, şi cu alta, dar să fie cât mai slabă. Nu trebuie făcut exces nici cu organele de animale tinere. Căci ele aduc mult acid uric, predispunând la crizele de gută. Cel mai bine este să punem în farfurie ficăţei de pasăre la grătar. Bună tare este tocătura. Omul are voie să mănânce cu grijă tocături, dar preparate din carne mai slabă. În tocături, carnea de porc trebuie să fie amestecată cu cea de vacă sau cu cea de pasăre, iar tocătura trebuie fiartă. Deliciul multor români sunt mititeii. Dar ei sunt o tocătură periculoasă, şi asta fiindcă bicarbonatul care Îi face pufoşi produce puţină fermentaţie şi se digeră greu.