Main menu

header

  Arăta într-o emisiune juridică, la televizor, cum o femeie înaintase actele de divorţ, iar judecătorul o întreba: „De ce vrei să divorţezi, cucoană, te bate, te înşală cu alta, cheltuieşte banii la poker?“ Iar reclamanta, care voia să se lepede de soţ, a răspuns cu o seninătate dezarmantă: „Într-un fel e un bărbat bun, dar vreau să mă despart de el că nu mai rezist. Sforăie noaptea îngrozitor, de nu mai pot aţipi un sfert de oră!“.
Multe necazuri au apărut în familie din pricina „sportului“ ăsta al sforăitului, că sunt unii oameni, de fapt şi bărbaţii, şi femeile, care sforăie de zici că te afli într-un depou cu locomotive diesel. Când sforăitul se complică şi cu apneea, adică întreruperea respiraţiei noaptea, lucrurile sunt mai delicate. Şi cu toate astea, „inculpatul” trebuie să ajungă pe mâna medicilor ORL-işti, pentru a încerca să diminueze zgomotul făcut de acesta noaptea fără vina lui. Explică boala sforăitului profesor doctor Dorin Sarafoleanu, întemeietor de şcoală în ORL. Sforăitul nu se vindecă, dar se poate ameliora în proporţie de 50%-70%.
  Care sunt factorii ce duc la apariţia sforăitului? În primul rând, graşii, supraponderalii sunt cei care sforăie şi tocmai de aceea se impune ca ei să slăbească. Şi înfundarea nasului, blocarea prin polipi a respiraţiei, deviaţiile de sept sau rinitele cronice ori creşterea anormală a amigdalelor fac respiraţia dificilă, fiind însoţită de sforăit. Şi apoi se mai întâmplă ceva. Cu trecerea anilor, vălul palatin, adică cerul gurii, îşi pierde tonusul muscular şi ţesuturile acestea mai blegi vibrează în aerul respiraţiei precum un drapel, rezultând sforăitul. Când vălul palatin este flasc, moale, el acoperă în plus şi faringele, favorizând sforăitul. O limbă mai mare duce a sforăit, după cum şi îngroşarea amigdalelor de la baza limbii şi din cerul gurii favorizează acest disconfort sonor. O serie de boli pulmonare, mai ales respiraţia grea, cu întreruperi în timpul nopţii, sunt cauze de sforăit. De asemenea, fumatul şi consumul de alcool înlesnesc sforăitul. Ajung să sforăie vârtos cei care mănâncă mult seara înainte de culcare.
  Pentru rezolvare se impune fie o intervenţie chirurgicală, fie aplicarea unei măşti şi conectarea la un aparat ce suflă aer pentru a mări presiunea şi a lărgi faringele ce se astupă cu vălul palatin mai moale. Pentru a diminua sforăitul la copii trebuie să li se scoată polipii prea mari ce duc şi la otite şi la infecţii în spatele nasului. Cei cu respiraţie grea în somn (apnee şi sforăit) ajung să-şi agraveze starea punând prea des picături în nas, ce usucă mucoasa nazală şi o îngroaşă îngustând şi mai mult drumul aerului. În astfel de situaţii, fie cu bisturiul, fie cu laser, fie cu undele de radiofrecvenţă, se îndepărtează o parte din mucoasa nasului îngroşat.
Care sunt intervenţiile pe care le poate face ORL-istul. Cu laser se poate remodela vălul palatin şi omuşorul pentru a-l scurta, intenţionând să nu mai vibreze în aerul respirat. Când amigdalele din cerul gurii sunt prea mari, ele sunt „tunse“ cu laser, reducându-le dimensiunile pentru a nu mai îngreuna respiraţia. Tot cu laser se poate micşora şi baza limbii la cei cu o limbă prea mare, ce favorizează sforăitul. O metodă modernă foloseşte undele de radiofrecvenţă. În ţesutul din gură se introduc electrozi, iar prin aer circulă curent de radiofrecvenţă, ce sclerozează submucoasa. Această parte de mucoasă atacată cu radiofrecvenţă se strânge şi apare un fel de cicatrice ce micşorează vălul palatin, amigdalele prea mari şi reliefurile din nas. O altă metodă împotriva sforăitului este o rigidizare a vălului palatin. Se inserează în vălul palatin un electrod de radiofrecvenţă şi apare în mod voit acea cicatrice ce întăreşte şi rigidizează vălul din cerul gurii, ca să nu mai fâlfâie în aerul respirat. Dar când se taie vălul palatin pentru a împiedica sforăitul, există riscul să fie decupat prea mult din cerul gurii şi alimentele să se întoarcă prin nas. Tocmai de aceea se fac operaţii în mai multe reprize, pentru a se scurta în trepte vălul palatin, observând cum s-a diminuat sforăitul.
Florin Condurăţeanu