Main menu

header

cotnari wide

Nu știm dacă a fost o simplă coincidență fericită sau nu, dar pe mai toate afișele sponsorului L’Oréal, sloganul pe timpul festivalului a fost „Berlin, mon amour”. Filmul nostru, primul pe listă, a intrat în competiție ultimul și știm deja că a luat Ursul de Argint pentru montajul strălucit semnat de Dana Bunescu. Povestea este una analizabilă și chiar se ajunge la un psihanalist (Adrian Titieni). Toma (Mircea Postelnicu) se îndrăgostește nebunește de Ana (Diana Cavallioti), doar că ea ar avea mare nevoie de o terapie. Lucrurile se complică pe parcurs, rolurile se inversează, și relația devine tot mai tensionată. Interesante sunt întâlnirile cu părinții aferenți: ai fetei, Igor Caras Romanov și Tania Popa, și ai băiatului, Carmen Tănase și Vasile Moraru. Ca și în „Poziția copilului” ori în „Medalia de onoare”, relațiile dintre generații sunt foarte tensionate și adesea se lasă cu vorbe grele. Preotul Adrian îi este rezervat formidabilului actor Vlad Ivanov, care face un rol de compoziție remarcabil și care încearcă să sintetizeze acea categorie de clerici care se socotesc atotștiutori și tămăduitori de suflete. Într-o structură filmică voit lipsită de ordine cronologică, visul și realitatea se discern greu, aluzia la Ana a Meșterului Manole nu e întâmplătoare și mai există o scenă edificatoare, la coada de la moaște. Scenele de sex foarte fierbinți au fost inspirate de filmele lui Bergman și Polanski (după mărturisirea regizorului și autorului romanului „Luminița, mon amour” Cezar Paul Bădescu.

„Ana, mon amour“

Germania, Franța,

România 2017

Regia: Călin Peter Netzer

Cu: Mircea Postelnicu, Diana Cavallioti, Carmen Tănase,

Vlad Ivanov, Adrian Titieni

Distribuit în România de

Freeman Entertainment