Main menu

header

cotnari wide

Un film genial și de o tandrețe infinită - asta ar fi descrierea cea mai exactă despre o prințesă fără voce (nominalizata la Oscar Sally Hawkins) care se îndrăgostește de un monstrulache fosforescent (Doug Jones). Ar fi putut la fel de bine să-i zică și „Urâțica și Bestia”, dar regizorul Guillermo del Toro a preferat să păstreze misterul. Personajul principal este o fată duioasă și fără glas, care are pe lumea asta doar doi mari prieteni până la marea iubire. Unul este un pictor de reclame, interpretat magistral de Richard Jenkins (tatăl mort din serialul HBO „Sub pământ SRL”), și o colegă de… mătură, pe care o întruchipează cu mult har Octavia Spencer, o actriță de culoare, alături de care a jucat, acum cinci ani, și românul nostru Vlad Ivanov (în „Snnowpiercer”). Cele două fac curat într-un laborator atipic, unde taie și spânzură un fel de fiară (Michael Shannon), care e ceva mai blând în „Cei 12 invincibili”.

Întâlnirea între cele două lumi se întâmplă în plină perioadă de mare încordare între Rusia și Statele Unite, și avem chiar și un spion sovietic, pe Michael Stuhlbarg (care la frații Coen a fost „Un om liniștit”). E interesant că mai toți se uită la televizor, firește încă alb-negru, și, din când în când, apar scene din pelicule clasice cu Shirley Temple, Alice Faye sau Betty Grable, de exemplu. Pe fata care se îndrăgostește de ființa amfibie o cheamă Elisa, ca în „My Fair Lady”, și-și hrănește marea iubire, care normal că nu mai contează cum arată atunci când îți pică cu tronc, cu ouă și muzică bună la plăcile de pick-up. Și în caz că vă întrebați care era mașina la modă în anii ’60: Cadillacul. Și nu oricare, ci acela de culoarea lișiței, un fel de verde.

„Forma apei“ („The Shape of Water“)

SUA, 2017

Regia: Guillermo del Toro

Cu: Michael Shannon, Sally Hawkins, Octavia Spencer, Michael Stuhlbarg, Richard Jenkins, David Hewlett, Doug Jones, Nick Searcy

Distribuit în România de:

Odeon Cineplex