Main menu

header

La taifas cu 3D

Această nouă modă atât de râvnită de publicul de pretutindeni, din fericire, a ajuns destul de repede şi în România. Filmele se pot vedea, atâta vreme cât sunt făcute pentru asta, în trei dimensiuni. Folosindu-se fireşte şi o pereche de ochelari. Pe care-i returnezi la ieşirea din sală. Asta ca să nu îi treacă prin minte cuiva că ar intra în costul biletului. Ori să le... subtilizeze ca pe linguriţele de la restaurante. Nu se cade!

La taifas cu Cristian Mungiu

L-am citat în titlu doar pe Cristian Mungiu, pentru că este autorul tuturor scenariilor şi dialogurilor acestui film omnibus. Adică un film de scheciuri. În România a existat un precedent absolut glorios: „Secvenţele” lui Alexandru Tatos, faţă de care toţi cei din tânăra generaţie spun că au un mare respect, dar şi o mare admiraţie, lucru rar la tinereţe.

La taifas cu Corneliu Porumboiu

„Poliţist, adjectiv” a fost marea reuşită a României la Cannes anul acesta. A luat două premii, cel al juriului secţiunii la care a participat, „Un certain regard”, dar şi pe cel al Federaţiei Internaţionale a Presei Cinematografice (FIPRESCI). După „A fost sau n-a fost”, pelicula ce i-a adus „Camera D’Or”, tot la Cannes, muream de curiozitate să văd ce urmează. Scenariul este din cu totul alt aluat, dar are aceleaşi ingrediente. Un umor debordant, adesea absurd, şi totuşi atât de specific nouă, românilor, care-l gustăm şi uneori chiar îl practicăm, doar că ne lipsesc talentul şi perseverenţa de a-l strânge într-un text coerent.

La taifas cu „Cea mai fericită fată din lume”

Un titlu foarte inspirat de film românesc. Regizor: Radu Jude, cel care a uluit o lume întreagă, cu un scurtmetraj adorabil: „Lampa cu căciulă”.

La taifas cu Sergiu Nicolaescu

Aş putea la fel de bine să-i spun şi „La taifas cu Carol I”, fireşte întruchipat de Sergiu Nicolaescu. Categoric că e cel mai reuşit interpret al acestui personaj istoric, atât de drag, inclusiv românilor din ziua de azi. Regizorul a ales ca modalitate de expresie un amestec de imagini de arhivă, filme de-ale sale mai vechi şi scene noi, în care însă apăreau uneori şi aceleaşi personaje de acum 30 de ani (fireşte, nu cele cu sânge albastru care erau atent eludate, măcar parţial, iar excepţiile erau foarte rare pe atunci).

La taifas cu Europa

Festivalul filmului european cu care ne-am obişnuit de 13 ani încoace a supravieţuit în mod miraculos chiar şi intrării noastre în Europa. El a fost continuat de Institutul Cultural Român, care a adus 24 de filme. De data aceasta, trei româneşti: „Cea mai fericită fată din lume” a lui Radu Jude, „Călătoria lui Gruber” a lui Radu Gabrea şi „Elevator” a lui George Dorobanţu. În deschidere s-a ales „Gomorra”, în regia lui Matteo Garrone, probabil şi în ideea subliminală că nu suntem străini de mafie nici prin partea locului. Dar avem şi câteva argumentări serioase, cum ar fi: Marele Premiu al Festivalului de la Cannes din 2008, premiu pentru scenariu la Academia Europeană de Film, dar şi la Chicago.

La taifas cu Clive Owen

Clive Owen, actorul cu un şarm nebun, e în două pelicule pe marile ecrane. Era cât pe aci să fie ales noul James Bond. N-a fost să fie! Bafta lui Daniel Craig, alt britanic, dar cam spălăcit! A avut însă noroc de personaje similare! În banalul „Internaţional”, prezenţa lui Naomi Watts este un handicap pentru frumuşel. Cu Julia Roberts însă, în „Duplicitate”, cuplul funcţionează perfect. Juri că e o continuare a relaţiei cinematografice cu Richard Gere, din „Pretty Woman”.

La Taifas cu Peştele

Sâmbătă a fost cutremur. Eram la Operă şi toată lumea s-a purtat remarcabil. O treime doar s-a speriat. A părăsit sala, rânduri, rânduri, asemenea pieselor de domino, cu o sprinteneală ce nu mai ţinea cont de vârstă. Zece la sută au revenit. „Evghei Onegin”, spectacolul montat de Ion Caramitru, a continuat ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nici orchestra, nici corpul de balet, nici soliştii n-au avut nicio ezitare. Poate doar ceva mai multă adrenalină după. La aplauze şi publicul a primit recunoştinţa artiştilor. Apoi la Teatrul Naţional, ArtExpo TNB, a fost o nouă rundă de Future Shorts.

La taifas cu Benjamin Button

Prima dată am văzut o poză într-un ziar american. Brad Pitt era de nerecunoscut. Am fost tentată chiar să fac pariuri. Prima victimă a fost Horaţiu Mălăele, partenerul de drum spre Canada, unde-şi prezenta filmele. În mod sigur şi pe el l-ar fi tentat un asemenea rol.

La taifas cu Marley

Un cuplu de curând căsătorit (Jennifer Aniston şi Owen Wilon) n-ar prea avea chef să aibă şi copii. Aşa că pentru încălzire nu strică un căţeluş. Un adorabil Labrador auriu, ceva mai amărât decât fraţii săi. Este luat de la adăpost şi botezat Marley, după numele unui foarte original şi cam bizar cântăreţ, Bob Marley.

La taifas cu Laura Vasiliu

Vă invit la Teatrul Nottara. Aici puteţi vedea „Ai toată viaţa înainte”, de Romain Gary. De fapt, romanul a apărut sub pseudonimul Emile Ajar. Un scriitor care s-a sinucis la puţină vreme în urma aceluiaşi gest făcut de soţia sa, Jean Seberg. Actriţa, puţin băieţel, din „Cu sufletul la gură”, juca acolo alături de Belmondo. Acum, la Bucureşti, o altă actriţă reuşeşte un rol senzaţional, al unui puşti de 11 ani.