Main menu

header

…18 aprilie 2015 înseamnă o zi de Istorie în letopisețul teatrului românesc. În această zi, Naționalul bucureștean și-a primit spectatorii într-un veritabil Paradis, așa cum este noua, moderna, fascinanta Sală Mare (980 de locuri). Este mai mult decât o sală de teatru, este Templul Thaliei ultramodern. Când am pășit în el, am plâns de Frumos.

…Noul Teatru Național „I.L. Caragiale”, reconfigurat, în interior și în exterior, reconsolidat, ne dă voie să spunem, cu sufletul plin, că suntem în Europa! Această superbă ctitorie a timpurilor moderne este Capodopera directorului-manager Ion Caramitru. Visul său de Prospero modern, tenacitatea, zbuciumul sublim au biruit prin timpuri blestemat de grele. După patru ani și șase luni de șantier, Naționalul bucureștean înseamnă o veritabilă operă de artă. Cu șase săli, una și una (lângă actualul… Templu-Paradis se aliniază Sala Mică, Medie, Pictură, Studio, Atelier), în așteptarea Amfiteatrului în aer liber, la înălțimea terasei de deasupra clădirii. Una dintre bucuriile lui Ion Caramitru a fost că, din 1973, când s-a inaugurat actuala clădire, este întâia oară când au dispărut simbolurile comuniste, de la fațada nord-coreeană, la trista „Lojă a partidului”!... O Cetate a teatrului pentru care Ion Caramitru a mulțumit, la inaugurarea Paradisului teatral, guvernelor care, fără de culoare politică, au sprijinit Visul, Băncii pentru Dezvoltare a Consiliului Europei și arhitectului Romeo Belea, venit și el, parcă, din lumea lui Shakespeare.

…La 31 decembrie 1852, Teatrul cel Mare din Capitală (director Costache Caragiale), Naționalul de astăzi, ctitorit după planurile unui arhitect vienez, își ridica întâia cortină cu spectacolul „Zoe sau Un amor românesc”, un vodevil tradus din franceză. El va deveni Teatrul Național în 1875, sub directoratul lui Alexandru Odobescu. Iar acum, un Templu pentru secolul al XXI-lea, Capodopera actorului de legendă și regizorului de succes Ion Caramitru, pe care, mai anul trecut, niște neica nimeni se zbăteau să-i frângă zborul înalt printr-o aberantă „limită de vârstă” introdusă într-o lege de râsul curcilor!

… Onoarea „uverturii” i-a revenit lui Dan Puric, tulburător, inedit creator de frumos. S-a ales „Înșir’te mărgărite” de Victor Eftimiu, un basm modern, pus la flacăra magică a alchimistului Dan Puric, în care văpăile dansului, muzicii, a teatrul-total, de mișcare și de idee, au înnobilat eterna forță a iubirii. Evantaiul de melodii și dansuri din lumea-ntreagă, modernismul lor (memorabile scena step-ului unui grup cu maestrul Dan Puric 25 și dansul săbiilor, purtând inconfundabila marcă „passé-partout”!) au înflorit spiritul românesc și sănătatea sufletească - atât de dragi lui Dan Puric - în universalitate, sub naiul fermecat al lui Gheorghe Zamfir. Un megaspectacol, în scenografia de visare a Doinei Levintza, cu 21 de actori, cu o armată de dansatori, corp de balet, diapozitive, nouă muzici nouă și… patru ore de scenă! Cam mult, poate și pentru că încă se mai șlefuiesc Mărgăritarele…

Add comment


Security code
Refresh