Main menu

header

Un titlu atractiv propus în noua ediție a generosului Proiect 9 G a Naționalului bucureștean: piesa „Hotel Europa” de macedoneanul de 63 de ani, Goran Stefanovski, unul dintre cei mai importanți dramaturgi europeni. „Hotel Europa”, text scris în 2000, a fost reprezentat în același an, într-o interesantă coproducție teatrală (cu 9 regizori și 25 de actori, fiecare jucând în limba țării de origine), la Viena, Bonn, Avignon, Stockholm și Bologna. Un text dur, despre realitatea aspră din fosta Iugoslavie și dezamăgirile evadării în Occident, unde întâia bucurie ieftină este patul din hotelul cerșetorilor de iluzii. Un text în care tensiunile dintre identitatea personală, etnică și cea politică nasc drame pe bandă rulantă, autorul numind din plecare spațiul... Europereta!

O piesă din multe scene diferite la o primă vedere, desfășurată pe șase insule (tablouri) în Grand Hotel Casino Europa, dar și în Service room, în Hotel „Îngerii”, într-un Amor de-o noapte, și, în final, Prima călătorie, Ivana recitând în germană versurile lui Schiller pe care Beethoven le-a făcut nemuritoare cu Simfonia a IX-a, pasaj simfonic devenit, se știe, Imnul Uniunii Europene. Hotel Europa, locul unde mirajul Occidentului se năruie, scenă cu scenă, unde se fură copilăria, visul și liniștea, banii fiind agonisiți cu lacrimi, crime, desfigurări umane. Europa de Est-Bizanțul, pe care Goran Stefanovski a înțeles în ultimii 20 de ani că „n-are posibilitatea unei exprimări libere, în orice aspect legat de viața publică și de cea privată”!

O piesă greu de montat, pentru că întregul nu-i niciodată egal cu simpla sumă a părților. Tânărul (și necunoscutul, cel puțin mie!) regizor Andrei Raicu s-a încumetat la un demers curajos, reușind un desen scenic tensionat, clar în privința contrastelor, conducând bine scenele (chiar dacă a schimbat ordinea câtorva, refuzând să-și încheie spectacolul cu „Oda bucuriei”, cum a făcut-o, ironic, autorul). Și-a început reprezentația șocant, în Foaier, cu prima scenă din text, a lucrat atent fiecare tablou, beneficiind și de o trupă încântătoare care a alternat fiorul tragic cu umorul fin, fiecare jucând câte două roluri: Alexandra Laura Badea, Alina Badea, Eduard Cârlan, Ionuț Niculae, Mădălin Mandin, Cosmin Dominte, George Lepădatu (câțiva aplaudați și la ultimele două Gale Hop, la Costinești).

Poate unele idei au fost susținute prea ostentativ, ceea ce se poate corecta repede. Mai mult decât ostentativ însă înlocuirea imigrantului soț leton din text: „Puii de năpârcă m-au întrebat că eu de unde sunt. Din Letonia, am zis! Și asta, f..., pe unde e? Au întrebat ei. V-arăt eu vouă pe unde e, zic!... Și m-am trezit că mă bat cu găliganii și împuțiții ăia, șase erau”. În spectacolul montat de tânărul Andrei Raicu, la TNB, în Proiectul 9 G, aflăm că Soțul din piesă este... român!?! Inovație infantilă, anulând istoria, care, în 2000, când a fost scrisă piesa, îi prezenta pe cei din Țările baltice având mari probleme cu vecinul muscal!