…Unul dintre spectacolele de la care am plecat încântat că m-am numărat printre fericiții „martori” la proces se numește „Lut”, premieră din acest an la Naționalul bucureștean. De la tensiunea textului la jocul fascinant al „quintei” de actori, scenografia lui Andu Dumitrescu la remarcabilul demers scenic al regizorului Vlad Massaci, nu există decât sincere buchete de laude.

…Textul este al unei scriitoare olandeze, Marijke Schermer (41 de ani). Aflăm că piesa a fost inspirată de un eseu al filosoafei batave Patricia de Martelaere „despre scris, artă și sinucidere”, în care melancolia apare și ca sindrom. Acest text a avut, la noi, premiera pe țară la Teatrul Național Radiofonic, montat de alt regizor de profunzime ideatică, Gavriil Pinte, acum trei ani. O scriitură pe care nu o poate monta și nici juca oricine! În ascunsa filosofie a unor contemporani, în care nefericirea devine sensul existențial, este foarte dificil să spui adevăruri dure din priviri, tăceri și respirații. Este nevoie de o ardere internă puternică, de acel har pe care numai creatorii de frumos îl au.

…În „Lut”, eroina principală, Dora, își crează un univers paralel, izolându-i pe cei din jur (bărbat, soră, copil) pentru a-și duce crucea unei iubiri ratate, cea a lui Vink, revenit surprinzător după o despărțire traumatizantă. Dora a iubit arzător, Vink n-a suportat un asemenea foc, el e tipul mai mult banal decât ticălos. Va plăti scump curajul (sau singurătatea, acceptarea ratării?!) de a reveni la fosta dragoste care, acum, și-a întemeiat un cămin, într-un ținut de lut, de noroi în care și-a înecat zborul de altădată al iubirii neînțelese, eșuate. Pentru unii finalul poate fi neașteptat, însă se înscrie în logica atipică a bolnavilor de suflet în care reîntoarcerea fostei patimi, acum jelite, distruge și sindromul suferinței, apărându-l prin crimă.

…Un spectacol psihologic, jucat absolut fascinant de actorii Naționalului. Este greu să faci ierarhii, fiecare și-a trăit total rolul, sub bagheta de psiholog versat a lui Vlad Massaci. Uluitor este cuvântul pentru Irina Movilă, în Dora (năvalnică, sentimentală, ermetică), Claudiu Istodor, în Titus, noul bărbat (admirabil rol făcut din alese tăceri), Mircea Rusu, trăire complexă în Vink, laude și pentru Natalia Călin în Nele (sora) și Cristina Constantinescu (în ingenua copilă Imme). Recital actroricesc într-un spectacol greu!

…O nouă montare de excepție a lui Vlad Massaci care, și prin acest spectacol, demonstrează, „cum laudae”, că este un regizor total, montând cu succes orice gen de piesă, de la „Steaua fără nume” a lui Mihail Sebastian la comedia „Bărbați și femei” de W. Russel. Cu „Lut”, Vlad Massaci întregește o galerie de spectacole de mare rafinament psihologic, ca „Aniversarea” (montată la „Nottara”), „Elling” (la „Comedie”) sau „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” pusă în scenă, în 2013, la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu-Vâlcea, în premieră pe țară, înaintea lăudatului spectacol al lui Bobi Pricop la Național.