…În lumea teatrului, când se vorbeşte despre masivul imparicopitat, toţi se gândesc la „Rinocerii” lui Eugen Ionescu, text jucat acum aproape o jumătate de veac şi la Teatrul de Comedie din Bucureşti. Săptămâna trecută a apărut în premieră un „Rinocer” şi la Sala „George Constantin” de la Nottara. Nu a fost vorba despre piesa de rezistenţă din teatrul absurdului, ci de „Rinocerul îndrăgostit”, venit tocmai din China. Un text contemporan, adus de cunoscutul dramaturg român Dinu Grigorescu, care, impresionat de spectacolul văzut la Beijing, s-a zbătut să prezinte şi în România scriitura unei tinere chinezoaice (Liao Yimei), cunoscută lângă Marele Zid mai mult prin scenarii de film.
…„Rinocerul îndrăgostit” este o piesă contemporană, romantică şi dură, cu mister asiatic, despre dragostea unor tineri. El (Ma Lu), un îngrijitor de rinoceri la Zoo, ea (Mingming), o secretară care iubeşte pe altcineva. Trama aceasta prinde în joc, cu umor şi amărăciune, cu sensibilitate şi gravitate, tineri din China de azi, având însă şi ecoul unei filozofii de viaţă de mare complexitate, veche de când Confucius. „Rinocerul” de la Nottara reprezintă un reuşit spectacol de echipă, în care vioara întâi este regizorul Mihai Lungeanu, cult şi rafinat, plin de idee şi şlefuitor dibaci al detaliilor. În scenografia de mare expresivitate a lui Horaţiu Mihaiu şi în muzica inspirată a lui Iosif Herţea, ambele creatoare distinse ale ambientului chinezesc. Marele merit al lui Mihai Lungeanu - unitatea pe care a reuşit să o confere, într-un spectacol rotund, cu simboluri, unui text mai mult scenariu de film. Măştile ingenios folosite şi cu măsură au sugerat perfect misterul universului chinez, dar şi o lume fără forme precise, oferind un spaţiu pentru imaginaţie armonizat de regizor, scenograf şi autorul coloanei sonore.
…O piesă despre tineri, scrisă de o tânără, nu putea fi jucată decât de actori tineri. De o trupă talentată, pe care Mihai Lungeanu a reuşit, cu vasta lui experienţă, să o disciplineze interior şi să o ridice la cota unei Echipe. Remarcabili mi s-au părut Mihai Marinescu (Profesorul de dragoste!), Vlad Gălăţianu (Prezentatorul, care poate concura cu un comentator sportiv de top), Alexandru Mike Gheorghiu (Periuţă-de-dinţi), iar în roluri mici, Mihaela Subţirică (Honghong) şi Corina Dragomir (Li Li). Cât despre Dan Bordeianu (Ma Lu), a pornit mai greu, însă, odată încălzit, a terminat frumos. Un element inedit - deschiderea şi închiderea poveştii de dragoste cu o prezentare-lectură nu tocmai profesionistă - în limba chineză (Sun Jinashe), tradusă teatral de Cristina Păun. Repetat de câteva ori în spectacol, ineditul „chinez” a cam întrerupt armonia, calitatea de bază a „Rinocerului” de la Nottara. Care-i singurul rinocer din lume cu trei „coarne”, altfel spus vârfuri? Regia-scenografia-tineri actori!
…În lumea teatrului, când se vorbeşte despre masivul imparicopitat, toţi se gândesc la „Rinocerii” lui Eugen Ionescu, text jucat acum aproape o jumătate de veac şi la Teatrul de Comedie din Bucureşti. Săptămâna trecută a apărut în premieră un „Rinocer” şi la Sala „George Constantin” de la Nottara. Nu a fost vorba despre piesa de rezistenţă din teatrul absurdului, ci de „Rinocerul îndrăgostit”, venit tocmai din China. Un text contemporan, adus de cunoscutul dramaturg român Dinu Grigorescu, care, impresionat de spectacolul văzut la Beijing, s-a zbătut să prezinte şi în România scriitura unei tinere chinezoaice (Liao Yimei), cunoscută lângă Marele Zid mai mult prin scenarii de film.
…„Rinocerul îndrăgostit” este o piesă contemporană, romantică şi dură, cu mister asiatic, despre dragostea unor tineri. El (Ma Lu), un îngrijitor de rinoceri la Zoo, ea (Mingming), o secretară care iubeşte pe altcineva. Trama aceasta prinde în joc, cu umor şi amărăciune, cu sensibilitate şi gravitate, tineri din China de azi, având însă şi ecoul unei filozofii de viaţă de mare complexitate, veche de când Confucius. „Rinocerul” de la Nottara reprezintă un reuşit spectacol de echipă, în care vioara întâi este regizorul Mihai Lungeanu, cult şi rafinat, plin de idee şi şlefuitor dibaci al detaliilor. În scenografia de mare expresivitate a lui Horaţiu Mihaiu şi în muzica inspirată a lui Iosif Herţea, ambele creatoare distinse ale ambientului chinezesc. Marele merit al lui Mihai Lungeanu - unitatea pe care a reuşit să o confere, într-un spectacol rotund, cu simboluri, unui text mai mult scenariu de film. Măştile ingenios folosite şi cu măsură au sugerat perfect misterul universului chinez, dar şi o lume fără forme precise, oferind un spaţiu pentru imaginaţie armonizat de regizor, scenograf şi autorul coloanei sonore.