Main menu

header

cotnari wide

…Într-o sâmbătă în care părea că Bucureștiul s-a topit sub vipia verii, am renăscut, miraculos, în Grădina Muzeului Național al Literaturii Române (director Ioan Cristescu), din strada Crețulescu. Nu atât datorită umbrei unui falnic castan, cât, în special, unui Spectacol rar, „Poeți-Actori. Actori-Poeți” (Theodor Danetti și Emil Botta), altă Idee minunată a directorului Teatrului Evreiesc de Stat, eminenta Actriță Maia Morgenstern. O seară vis de fericire, scrisă în lacrimă de Reqviem, în sublimul versurilor și ecoul divin al muzicii de Bach, Prokofiev, Paul Constantinescu, Brahms, Offenbach, Pablo Casals („Song of the Birds”), înnobilate de violoncelul lui Sergiu Marin. Spectacolul, alchimie de inimi nobile, n-a fost doar unul comemorativ (Artistul emerit Theodor Danetti a urcat la îngeri, la 16 ianuarie trecut!), ci un tulburător jurământ de credință făcut Creației de Marea Doamnă a Teatrului Românesc, Maia Morgenstern, împreună cu trei admirabili colegi de la TES (Mirela Nicolau, Mircea Drâmbăreanu și Mircea Dragoman), coordonați artistic de Alinta Ciucă, transfigurați de „Măștile care spun adevărul” sau „Anticariatul unde se vând Adevăruri”…

…Theodor Danetti și Emil Botta, două stele din înaltul curcubeu al Culturii Române, Poeți ai scenei și Artiști ai versului. Theodor Danetti (23 august 1926, Corabia - 16 ianuarie 2016, București), studentul distins al Maestrului Costache Antoniu, actorul de aplauze la teatrele din Baia Mare, Piatra Neamț, Bulandra și Teatrul Evreiesc de Stat, alt Ulyse al scenei ademenit de cinematografie (unde a realizat roluri rare în „Ciuleandra”, „Bălcescu”, „Vin cicliști”, „Divorț din dragoste”, „Momentul adevărului” și alte filme), a fost și un remarcabil poet, chiar dacă nu și-a strâns comoara de versuri decât în două (excelente!) volume: „Toamna histrionului” și „Răspântii”, ultimul, dar neprețuit primit de la soția Maestrului în seara Spectacolului de suflet la care mă refer în aceste puține rânduri…

…Emil Botta (15 septembrie 1911, Adjud - 24 iulie 1977, București), un mare Poet al scenei (de la debutul său memorabil la Naționalul bucureștean, în „Suferințele tânărului Werther”, după Goethe), fie că a jucat Shakespeare sau Cehov, dar și un Artist al slovei, „Întunecatul April”, model de expresionism rasat, trimițându-l printre geniile versului și urcându-l pe „Corabia cu ratați” ai anilor ‘30, pe care se refugiaseră Emil Cioran și Eugen Ionesco…

…Ne-am reîntâlnit, tulburați, cu versurile celor doi soli ai Zeilor, într-un Spectacol nepereche, dăltuit cu suflet ce ne-a reamintit și de atâția alți Actori poeți-Poeți actori, de la Toma Caragiu, Radu Beligan, Mircea Albulescu, Adrian Pintea, Ștefan Radof, Radu Stanca la Ion Lucian, Dominic Stanca. Ioana Crăciunescu, Cristina Tacoi, Dorel Vișan, Dan Tudor și mulți alții. De la ei și de la Zei am înțeles că Scena-ntreagă nu-i decât o nesfârșită Poezie! Mulțumim, Maia Morgenstern și Muzeul Național al Literaturii Române, ne-ați făcut mai buni și mai bogați, intelectual și sufletește…