Main menu

header

…Una dintre ştirile tot mai rele din ultima vreme: directorul vestitului teatru moscovit „Balşoi” şi-a dat demisia. Nu, aşa, din senin, ci din… Occident, perfect conştient de ceea ce face. N-a cerut azil politic (nu se mai poartă!), ci a tras un puternic semnal de alarmă pentru liderii din umbra Kremlinului (şi nu doar pentru ei, la o adică!). Povestea este simplă şi tristă, ca o piesă de Cehov. Celebrul „Balşoi” a intrat în restaurare acum vreo patru ani, cu promisiuni certe că teatrul se va redeschide… anul trecut. Poveşti. Moscova nu mai crede în teatru, în cultură, ca altădată, când generaţii întregi de săraci material se îmbogăţeau sufleteşte cu „Pescăruşi”, „Livezi de vişini”, cu „Anecdote provinciale”, „Sinucigaşi”, cu „Maeştrii” şi „Margarete”. Şi dacă Moscova nu mai crede în lacrimi de iubire, la „Balşoi” cortina se va ridica (dacă se va respecta noua promisiune!) peste un an, doi…

…De la „Balşoi”, volens, nolens, gândul (dacă nu neliniştea) mă duce şi la noi. Mai zilele trecute a început, doar, consolidarea Teatrului Naţional din Iaşi. Este vorba despre sala mare. Cinci milioane de euro şi doi ani, aceasta-i reţeta iniţială. Promisiunea, cum s-ar spune. La angajamente, cei de la noi ne duc cu gândul la „Balşoi”. Sigur, în primul rând ar trebui să ne bucurăm că s-au găsit fonduri şi pentru teatru. Nu de alta, dar în acest domeniu criza a lovit mai tragicomic ca nicăieri, parcă. La Iaşi, ca şi la Bucureşti, Cluj, Sibiu, Arad, Craiova, Galaţi, Braşov, Timişoara şi-n toată ţara, lumea mai crede, încă, în teatru. Drept pentru care mai-marii vremurilor trecătoare de la noi ar fi bine să mediteze la demisia directorului de la „Balşoi”…

…Criza de la noi, din teatru zic, ne-a oferit veritabile tragicomedii. Repertorii înjumătăţite (în cel mai bun caz), mai ales prin provincie, reduceri (sau reaşezări) de personal, neonorări ale invitaţiilor la unele festivaluri. Cel mai trist exemplu ni l-a oferit Teatrul de păpuşi din Arad care, după ce a trudit artistic la două spectacole de ţinută pentru Sărbătoarea teatrală de la Avignon, s-a trezit că nu are fonduri pentru deplasare! Nici Ministerul Culturii, nici ICR-ul (Institutul Cultural Român), nici Primăria n-au putut găsi fonduri pentru deplasarea la unul dintre marile Festivaluri ale Europei, unde, sunt sigur, redutabilul regizor Victor Ioan Frunză (care montase „Mica Sirenă”) ar fi oferit ceva din valoarea spectacologiei româneşti!... Şi tare mă tem că vom asista la neprezentări şi la Festivalurile din ţară (şi aşa cu fondurile reduse jenant!), ce vor demara din septembrie.

…Culmea este că, în prag de colaps financiar, un cunoscut director susţinea (sincer sau cinic?!), mai luna trecută, că de criză se vaită numai fraierii! Semn că fonduri ar exista şi pentru teatru. Fraieri din toate teatrele, treziţi-vă!