Main menu

header

mircea_m_ionescu… Sincer să fiu, m-a surprins vestea că la Teatrul de Comedie se va monta celebra piesă „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”. Ce să caute în templul comicului o dramă despre moartea subită a oricărei iluzii, care traversează deceniile (premiera a avut loc pe Broadway, la 13 octombrie 1962, iar filmul cu Elizabeth Taylor şi Richard Burton s-a umplut de Oscaruri - cinci la număr - în 1967)?! Valorosul regizor Gelu Colceag a avut însă miza lui cu acest text de referinţă din dramaturgia universală, într-un veritabil maraton actoricesc (două ore şi 45 de minute, cu pauză). A revitalizat scriitura lui Edward Albee, dându-i actualitate, prin nefericirea cuplului Martha (fiica boss-ului unei universităţi americane) şi George (ginerele şefului instituţiei unde este profesor asociat) demonstrând că tema de meditaţie în cauză nu are ţară sau timp. Iluzia înţelegerii (de fericire nu poate fi vorba!) întreţinută de cei doi timp de 25 de ani, cu sacrificii şi cinism, se amplifică prin venirea în apartamentul cu iz universitar (sugestivă scenografia Dianei Cupşa) a cuplului Honey - Nick. Comportarea tinerilor sosiţi de la un şef academic trădează că, de fapt, ei nu reprezintă decât copia în embrion a gazdelor, alt semn că iluzia (şi crima uciderii ei, a viselor şi a speranţelor, cum afirmă Gelu Colceag) este o repetabilă povară. Dincolo de montarea impecabilă, Gelu Colgeac a mai izbutit o „lovitură”: regalul actoricesc al celor distribuiţi într-o piesă extrem de grea.

… Pentru mulţi, Ştefan Bănică jr este un excelent cântăreţ, în stare să pună în umbră activitatea lui actoricească, în pofida prezenţei într-o serie de spectacole de top („Revizorul”, „Hamlet”-ul montat de Liviu Ciulei, „Desculţi în parc” şi altele). De data aceasta, interpretarea extraordinară a lui George reprezintă o creaţie memorabilă, semn al unei certe maturităţi artistice. Rol de compoziţie (dus de glorii ale teatrului, printre care şi Radu Beligan!), echilibrat şi finisat până la cel mai mic detaliu, verbal şi de comportament, cu superbe alternanţe de revoltă şi tristeţe, ironie fină şi violenţă, un profesor universitar perfect. Şi dacă a strălucit Ştefan Bănică jr, nu putea fi altfel nici partenera de vechi cuplu scenic, Emilia Popescu (Martha), agitată şi sarcastică, vulgară şi sensibilă, minunată. Aplauze din plin şi pentru tânăra Diana Cavallioti (Honey), gălăţeanca remarcată în „Nişte fete” anunţându-ne un viitor nume - cap de afiş. Pe rol, Constantin Diţă (Nick), tânărul fără scrupule, dispus să accepte şi avansurile gazdei pentru a urca treptele universitare.

... Promotor al teatrului absurdului în America, Edward Albee a plasat drama uciderii iluziei în cheia cântecelului „Cui i-e frică de lupul cel rău” (Who’s afraid of big bad wolf) din filmul lui Disney cu cei trei purceluşi. Sigur, „bad wolf” devine... Virgina Wolf, aluzie ironică şi amicală la celebra scriitoare Virginia Woolf, promotoarea modernismului literar în America secolului trecut. Toate au însă magnetism şi în acest început de nou secol...