... Prin final de februarie trecut, la sfârşit de iarnă, Teatrul „George Ciprian” din Buzău descindea în Bucureşti, la „Nottara”, cu un spectacol („Nişte fete” de americanul Neil LaBute) care s-a acoperit de elogii, ajungând să bată şi la porţile UNITER. Jucau atunci, încântător, în regia lui Cristi Juncu, cinci fete şi un bărbat.
... În acest decembrie, la început de iarnă, acelaşi teatru de proiecte buzoian ne-a invitat, tot la „Nottara”, la o piesă („Doamna şi specialistu’”) cu numai două femei, sub bagheta regizorală a tânărului Radu Nichifor. O comedie spumoasă, care acoperă însă şi tristeţi feminine, reprezentând adaptarea după o idee a lui Pauline Daumale.
... La o primă vedere, elementul comun al celor două spectacole l-ar reprezenta interesul teatrului buzoian pentru atât de interesanta psihologie a femeii, privită din mai multe unghiuri. Comună celor două spectacole ar fi şi interpretarea de mare ţinută. Şi totuşi, pentru mine, liantul celor două reprezentaţii care nu se uită uşor îl reprezintă remarcabila Catrinel Dumitrescu - o interpretare de vis în rolul profesoarei universitare din „Nişte fete”, un recital extraordinar în rolul instalatorului din „Doamna şi specialistu’”, text pe care l-a şi adaptat excelent. Povestea se petrece într-o noapte de Revelion. Într-un apartament parizian, aproape de puntea dintre ani, o doamnă trecută de prima tinereţe şi singură se pregăteşte să-şi aştepte iubitul, dar se pomeneşte cu o inundaţie cauzată de cedarea instalaţiei din baie. Cheamă în ajutor un instalator, Alex (de la Alexandra), care se dovedeşte a fi o femeie mai tânără, aşteptată acasă de soţ să plece la ministrul de externe care o invitase să petreacă împreună Revelionul. Cum repararea instalaţiei sanitare durează destul timp pentru că doamna vrea să facă baie cu iubitul ei, care trebuie să sosească din moment în moment, „specialistu’” sună acasă, să anunţe că mai întârzie. Numai că Jackie o ceartă la telefon şi o anunţă că pleacă singur să petreacă. Noapte tristă şi pentru doamnă, căci Louis nu mai vine nici el, în final aflându-se de la televizor că urmează să facă nunta cu altă femeie. Firesc, cele două femei părăsite vor duce singure pe umeri Revelionul, „instalatorul din tată-n fiică” încercând să nu lase noaptea dintre ani să se înece total în lacrimi.
... În această piesă despre iubire, tristeţe, speranţă, dezamăgire şi umanitate, Catrinel Dumitrescu realizează un rol absolut memorabil. Cu fascinantă naturaleţe, debordantă în cascade de umor (în limbaj şi în gesturi), cu ironie, ştrengărie, dar şi sensibilitate, emanând căldură sufletească şi maturitatea de a traversa momentele grele, dă un fermecător chip feminin unui rol masculin, cel al instalatorului. Dă măsura unei mare actriţe!... O secondează, la o aleasă cotă artistică, Carmen Trocan, în cu totul alt registru, mai grav, actriţa reamintindu-ne, după 16 ani de când n-a mai urcat pe scândura miracolelor, că harul artistic nu se pierde niciodată...