Main menu

header

mircea_m_ionescu... Când Shakespeare se întâlneşte cu Alexandru Tocilescu, nu poate fi decât o frumoasă nebunie. Aşa şi cu recentul musical „Nevestele vesele din Windsor”, de la Teatrul Metropolis. O revenire, după 33 de ani de la evenimentul exploziv al anului ‘78, de la Piatra-Neamţ, unde „Toca” şi Alifantis s-au jucat şocant cu „Nevestele” marelui Will, în play-back. Acum, în alt mileniu, logic să fie o nebunie live, cu 25 de oameni dansând trepidant twist şi rock (pe o scenă, parcă, prea mică!) în acordurile lui Nicu Alifantis (povestitorul din spectacol) şi ale formaţiei Byron. Scena este o frenezie, sala - un vulcan de veselie, textul devine actual, iar morala („Hâş de aici că eşti pătat, Hâş de aici că eşti stricat”), cântată în final lui Sir Falstaff şi sălii, potenţează repetabilitatea relelor de la Shakespeare până astăzi.

… Atât de inventivul Alexandru Tocilescu a gândit un spectacol actual, ceea ce a reuşit din plin, după o muncă, pe alocuri, de Sisif. Căci, pentru a aduce pe scenă două generaţii de actori, a trebuit să schimbe din mers distribuţia, să facă o audiţie mamut (160 de oameni testaţi!), să cizeleze ca un şlefuitor de lentile fine fiecare relaţie text - muzică - dans, să menţină tot timpul ritmul de sprinter într-o cursă de fond. În noua „nebunie” scenică a lui Alexandru Tocilescu, „Nevestele” adultere nu sunt „nevesele”, justiţiarii se căsătoresc râzând şi cântând cu mita şi „relaţiile”, trădarea e la modă (şi) la rangul de Sir, gărzile de corp sunt „băieţii de cartier” de astăzi, semne certe că Shakespeare este contemporanul nostru. Iar ca vechile vicii ale societăţii să nu pară „rătăciri locale”, freneticul „Toca” le globalizează: domnul Ford este mexican, doctorul Caius - francez (excelent interpretat de Adi Ciobanu), Evens - preot scoţian cu accent german, iar servitorul Simple - un român (facilă parodie?).

… Dincolo de Arta sclipitoare a lui Alexandru Tocilescu şi muzica originală a lui Nicu Alifantis este o uluitoare Adriana Trandafir, care, cu temperament şi har, în rolul codoaşei doamne Quickly, dă pur şi simplu „foc” scenei, fermecătoarea actriţă de comedie fiind dublată de o fantastică dansatoare şi cântăreaţă ce aminteşte de Tina Turner, aplaudată la scenă deschisă. O urmează George Ivaşcu (domnul Ford), cu umorul lui debordant, în costum de mexican şi cu faţa acoperită de uriaşul sombrero, cu trimitere la comicii vestiţi ai ecranului autentic. În „triunghiul de foc” al spectacolului se află şi Lucian Iancu (Sir John Falstaff), revenit în prim-plan, cu admirabilă forţă scenică şi nuanţare a comicului, după „era constănţeană” şi aventura de mare ecou din ’80, când a fost gata-gata să evadeze în Occident cu… un vapor! Remarcabili - şi în roluri mici - Gelu Niţu (poliţistul Shallow) şi Şerban Celea (preotul Evens). În timp ce, din „tânăra gardă”, au încântat Crina Mureşan (doamna Ford) şi Mariana Dănescu (doamna Page), s-au impus prin farmec şi joc total Ion Grosu (Page), Ştefania Dumitru (Anne Page), Mihai Niţă (Simple), Dan Rădulescu (Robin) şi alţii.