Main menu

header

mircea_m_ionescu... Eveniment, săptămâna trecută, în lumea teatrală. La Muzeul Literaturii Române s-a lansat o carte rară: „Mari autori pe scenă. De la Shakespeare la Ionesco”. Autorul acestui volum inedit, remarcabilul om de cultură Mircea Ghiţulescu, nu a fost, din păcate, pe scenă. A pus punct manuscrisului, a mai reuşit să scrie şi o prefaţă, potenţând (ca nimeni altul!) autonomia literară a genului dramatic, şi a plecat în Nemurire. Lăsând doar unicul volum dintr-o fascinantă Istorie a dramaturgiei universale, pe care o programase în mai multe tomuri. După ce oferise două cărţi de referinţă, unice în domeniu („Istoria dramaturgiei române contemporane” şi „Cartea cu artişti”), marele om de teatru Mircea Ghiţulescu a cutezat la încă o premieră absolută de ecou. Dar Opera unui artist s-a oprit nedrept, pe scenă, cu mai puţine personaje decât plănuise autorul...

... Volumul acesta de colecţie (ediţie pregătită de Cristiana Gavrilă cu preţuire rară faţă de autor) s-a lansat între actori, regizori, critici şi dramaturgi de elită, pe care Mircea Ghiţulescu i-a înnobilat cu pasiunea şi competenţa omului-total de teatru. O carte rară, atât de necesară publicului, matur sau tânăr (în ultima parte a vieţii, Mircea Ghiţulescu a predat studenţilor, cu har aparte, Istoria dramaturgiei universale!), cât şi pentru specialiştii în materie. S-a scris mult despre spectacolele cu piese ale titanilor dramaturgiei lumii, însă mai nimeni nu s-a încumetat să prezinte, literar, operele dramatice, cum a început, cu această ultimă carte a sa, Marele Autor plecat prematur din templul Thaliei. Lectura volumului ne-a permis întâlniri aparte cu 12 dramaturgi nemuritori: Shakespeare, Moliere, Goldoni, Goethe, Byron, Cehov, Caragiale, Pirandello, Gorki, Alfred Jerry, Brecht şi Eugen Ionesco. Dintre ei, doi români (Caragiale şi Ionesco) şi un... al treilea (Matei Vişniec) cu prezentarea autorului pe ultima copertă. Iniţial, în acest volum urma să figureze şi Gellu Naum, dar jocul destinului i-a fost din nou potrivnic valorosului literat român, cel care, susţin unii exegeţi, prin piesa „Exact în acelaşi timp”, publicată, în 1945, în volumul „Teribilul interzis”, ar fi semnat naşterea teatrului absurdului înaintea lui Eugen Ionesco şi Samuel Beckett. Păcat că Mircea Ghiţulescu n-a mai apucat să-şi continue valoroasa Istorie a dramaturgiei universale... Acest prim (şi ultim) volum este scris de un istoric, însă şi exeget al teatrului, cu spirit profund, complex, într-un stil alert, nu lipsit de ironie fină, slujind adevărul, indiferent de numele sacru discutat. Sunt câteva capitole sclipitoare: „Toţi trăim, doar Hamlet a murit”, „Lear în pielea goală”, „Bulgakov şi Moliere”, „Un Faust, doi Fauşti”, „Capete răsucite la Unchiul Vanea”, „Caragiale şi civilizaţia presei”, „Şase personaje în căutarea unui teatru”, „Lecţiile lui Ionesco”, „Golgota răsturnată” şi altele. După ce te hrăneşti cu această carte pentru cuget şi suflet, nu poţi să nu întrebi: „De ce ai plecat atât de devreme Mircea Ghiţulescu?”