Cineva mă întreba recent despre cum am ajuns eu în punctul de azi și dacă aș scrie o carte despre viața mea sau dacă aș face un film. S-ar potrivi, cumva, ca subiect, dar nu am această idee.
Viața e scurtă și efemeră. Sigur că e ciudată și puerilă această formulare, dar mă îngrozesc când văd în jurul meu cum pleacă rapid, fulgerător, oameni tineri, oameni care mai aveau atâtea de spus, de trăit, de simțit și de arătat.
Multă lume este curioasă de viața de artist. Se întreabă cum arată, li se pare foarte simplu. Cred că totul e sclipitor, este învăluit în liniște și mulți bani. Dar uită că nimic nu vine din cer. Am să vă spun, pe șleau, cu sinceritate, cum stau lucrurile.
Eu nu aștept niciodată răsplată pentru binele pe care-l fac. Nu am fost construit așa, nu am primit această educație și de mic am învățat că atunci când vreau să fac ceva bun din tot sufletul, nu am nevoie nici de motive, nici de osanale și nici de mulțumiri, pentru că investesc sufletul meu și pentru că asta este împăcarea mea, nefiind forțat.
Se spune că viața este animată de speranță, de așteptări, de dorințe și de un soi de visuri către care tindem. Unii fac asta toată perioada existenței lor, neajungând la un liman. Alții, în schimb, și aceștia sunt de apreciat, muncesc, trudesc, pun la bătaie parte din suflet și din ani, pentru a reuși să îndeplinească măcar puțin.
Se apropie luna iubirii și parcă de multe ori ne întrebăm ce înseamnă ea, care-i definiția corectă și mai ales, ce ne face sufletul să vibreze cu adevărat?
Cred că toți oamenii sunt prea pe fugă, prea impulsivi, prea nerăbdători. Nimeni nu mai are capacitatea să analizeze, să discearnă, să vadă dincolo de primul impuls și să ia apoi deciziile corecte.
Într-o țară care se vinde mult prea ieftin, deseori la tarabă, fără drept de apel și fără ofertă, există și oameni care reușesc să facă performanță, chiar dacă întâmpină opreliști.
Văd deseori în jurul meu oameni care nu au dorința de a munci, care așteaptă totul pe tavă și care nu înțeleg principiul conform căruia cea mai frumoasă bucurie din lumea aceasta este că muncești pentru fiecare parte a vieții tale.
A început 2024! Ca de fiecare dată, ne setăm planuri înalte, ne punem dorințe, avem speranța că va fi mai bine, dar ce să vezi, nu facem nimic pentru asta, mulți dintre noi! Iar cei care fac, sunt invidiați și ajung să fie arătați cu degetul pentru că reușesc să facă tot ce își propun.
Finalul de an înseamnă întotdeauna prilejul de a trage o linie, de a ne pune semne de întrebare, de a face o evaluare a propriului suflet și a vedea dincolo de carcasă, dincolo de partea vizibilă.