Am tot stat și m-am gândit dacă să scriu sau nu acest editorial. N-aș vrea să fiu acuzat de subiectivism de vreun fel. Pentru mine, televiziunea este o pasiune, o modalitate prin care pot fi aproape de oameni, oferindu-le, desigur, calitate. Nu sunt cel mai bun și știu că mai am încă de evoluat la acest capitol, dar sunt un perfecționist și mi se pare că atât timp cât apar la televizor, e o responsabilitate.
Exact! Oamenii au nevoie de televiziune, iar ea are nevoie de ei. E un schimb avantajos. Cel puțin în teorie. Practica mai lasă de dorit. Ideea este că nu trebuie să așteptăm educație de la televizor, dar nici să devenim primate nu e cazul. Mi se pare că unii au uitat acest principiu și au ajuns să se ghideze doar după variațiuni comerciale, uitând că echilibrul stă tocmai în balansul dintre divertisment și educație.
Eu sunt de părere că la televizor trebuie să apară cei care au ceva de spus. Mai ales azi, în epoca vitezei, în epoca în care scade impactul televiziunii în favoarea online-ului. Azi oricine poate face o emisiune pe internet și poate spune orice, fără ca oricine altcineva, orice competențe ar avea, să aibă ceva de obiectat.
N-ar trebui să fie la fel la televizor, mai ales că noi, românii, suntem consumatorii acestui tip de comunicare. Și asta nu ca o îngrădire a libertății de exprimare, ci tocmai, pentru încurajarea ei! Eu nu dau lecții despre cum ar trebui fiecare să-și facă treaba. În fond, cel care are puterea este publicul, prin telecomandă și prin posibilitatea de a alege cu exactitate ce și cum vrea să urmărească. Vă spun doar cum văd eu lucrurile și ce mă ghidează pe mine atunci când apar la televizor sau când îmi realizez propriile emisiuni.
Mă gândesc că fiecare cuvânt de-al meu trebuie ales cu grijă. Nu pot spune sau face orice, oricât de natural aș fi, pentru că e nevoie, mai mult sau mai puțin, de un exemplu, de o idee, de conținut calitativ. Știm că se trăiește din audiențe și degeaba încerci să faci lucruri frumoase, dacă cei de acasă aleg tot mediocritatea. Da, asta așa este! Dar se poate lupta contra curentului și se pot îmbina mai multe componente pentru a scoate un produs care să stea în picioare și peste ani și care să spună, cu punct și virgulă, lucruri frumoase și decente.
Asta fac eu la TVR 2, în fiecare duminică, alături de echipa Televiziunii Române. A început ca un pariu, iar mai apoi s-a transformat într-o responsabilitate și o bucurie continuă. Mi se pare că trebuie să fim performanți, nu doar în raport cu ceilalți, ci măcar de dragul istoriei scrise în această instituție din care eu sunt mândru că fac parte, iată, de trei ani întregi.
Emisiunea „DRAG DE ROMÂNIA MEA!“ e un proiect care n-a revoluționat televiziunea, dar care vine ca o alternativă la tot ce se regăsește pe micul ecran, la capitolul divertisment. Sunt fericit pentru că în sezoanele de până acum am creat diversitate, am premiat artiști, am avut exclusivități și momente de referință care vor rămâne în arhiva televiziunii. Și uite așa, pas cu pas, am ajuns la cel de-al șaselea sezon, care va debuta pe 4 aprilie, de la ora 15:00, la TVR 2.
Am crescut, am evoluat și am ajuns să fim o „voce“ care arată oamenilor calitatea. Asta spun eu că este televiziunea și asta e menirea ei, indiferent de generații sau de preferințe. Și chiar dacă poate nu e cel mai comercial mod de gândire, care să asigure succesul fulminant, eu cred că e atitudinea cea mai bună într-o lume în care suntem dominați de tot soiul de povești îndoielnice. Așadar, vă aștept pe TVR 2 și veți da ulterior singuri verdictul, pentru că oricât am vorbi noi, televiziunea se face pentru oameni și are nevoie de ei ca să meargă mai departe!