Dragii mei, iată că au trecut cinci ani și jumătate de când sunt în marea familie a revistei „TAIFASURI“! Pentru mine a fost o onoare să preiau funcția de director onorific și să scriu săptămânal un editorial în paginile acestei publicații care a ajuns acum la numărul 1.000.

Am preluat cu emoție locul marii Doamne Stela Popescu, care mi-a fost apropiată în ultimii săi ani de viață și care-mi povestea mereu ce bucurie este pentru ea să se așeze la birou și să scrie un editorial despre sentimentele ei, despre colegi, despre experiențele trăite. Asta m-a determinat și pe mine să accept provocarea, în 2019, deși eu nu sunt scriitor și nici nu am atât de mult timp pentru a așeza gânduri în ordine.

Dar am răspuns afirmativ, pentru că mi-am zis că este interesant să ofer oamenilor, după mai bine de 30 de ani de când sunt în lumina reflectoarelor, în spațiul public, o biografie a emoțiilor mele, cu ceea ce trăiesc, ce simt și ce văd, cu păreri pertinente și cu portrete interesante ale colegilor sau ale tuturor oamenilor pe care-i apreciez și care mi-au trecut prin viață și prin activitate la un moment dat.

Și uite așa am ajuns la editorialul cu numărul 262. Ba mai mult, parte din aceste gânduri le-am așezat și într-o carte, apărută în 2022, care se numește sugestiv „Confesiuni - Cu sufletul pe scena vieții!“.

Asta este și revista „TAIFASURI“! O confesiune pe scena culturală românească, o publicație longevivă, care a impus calitate, care și-a format cititori fideli și care iată că de 1.000 de numere, reușește să se mențină, indiferent de schimbări și de evoluția pe care lumea a luat-o.

De fiecare dată, în paginile acestei publicații, găsești calitate, găsești diversitate, găsești câte ceva pentru fiecare, de la esență la divertisment, la informații utile, la portrete, rețete, un amalgam corect și coerent de lucruri utile pentru un cititor.

Poate că e un pic prea mult sau poate nu, dar eu consider revista „TAIFASURI“ (nu spun asta pentru că am și eu legătură) una dintre cele mai complexe publicații de pe piața românească și poate singura care este adresată cititorului, care nu face separatisme, care tratează fiecare generație, care pune în prim plan cititorul, nu vendetele editorilor.

Revista „TAIFASURI” este despre sufletul românesc, despre societatea actuală, adaptându-se mereu noilor vremuri, încercând mereu să prețuiască valorile, dar să ofere cititorilor și posibilitatea de a alege, de a găsi ceea ce au nevoie, de a afla informații noi și interesante din domenii diverse.

Și mai cred eu că în peisajul acesta românesc pestriț, dominat de multe interese, dominat de mediocritate multă și parcă de o dorință a multora de a îndobitoci populația, revista „TAIFASURI“ este poziționată corect, are mare atenție și nu încearcă decât să educe, la nivel accesibil. Mi se pare că are o misiune care s-a perpetuat în ani, care nu s-a pervertit sau convertit la altceva, de dragul unui succes mai mare. Nu au existat compromisuri, iar asta se vede și-mi doresc ca acești ani să se dubleze sau să se tripleze și să devină bucurie în continuare!

Cât despre mine, eu scriu cu dragostea pentru publicul meu, cu onoare pentru această poziție și cu responsabilitatea de a avea mereu lucruri interesante într-o revistă interesantă.

Ba mai mult, sunt fericit și de colaborarea cu TVR 2 a revistei și cu emisiunea mea „Drag de România mea!“, asta pentru că știți că mereu găsiți aici detalii despre producție și despre alte programe ale postului TVR 2. Mulțumesc pentru încrederea pe care mi-ați acordat-o și sunt sigur că n-am dezamăgit și nici nu o voi face!

Și-mi mai doresc ca și peste vreo alte câteva sute de numere să am ocazia să vă pot oferi gândurile și simplitatea trăirilor mele. Așadar, la mulți ani, „TAIFASURI“, pentru cele 1.000 de întâlniri la... taifasuri cu cititorii! Și, desigur, la cât mai multe în continuare!