Sfârşitul anului 2015 m-a întâmpinat cu multe evenimente de toate felurile, dar cel mai important sigur a fost Crăciunul. Această minunată sărbătoare care adună laolaltă pe cei mai dragi oameni din viaţa mea. În general, am făcut Crăciunul acasă, rareori în ţări străine. Pentru că în copilăria mea îndepărtată a anilor de război nu m-am bucurat de un pom de Crăciun cu multe daruri, mai târziu nu mi-a lipsit niciodată bradul încărcat cu globuri colorate, cu beteală şi lumânări sub care se găsesc o mulţime de cadouri pentru toţi cei ce-mi calcă pragul. Cum vă spuneam, doar de nevoie, când profesia m-a trimis printre străini, doar atunci am făcut Crăciunul fără ai mei. Odată mă aflam în California cu Gheorghe Turda şi Marius Ţeicu. Am fost primiţi într-o sală de 500 de oameni care au cântat în cor colindele tradiţionale. Pe scenă trona un brad uriaş şi pe mese, purceluşi cu mărul în gură erau prezenţi. Altădată, am petrecut Crăciunul la un mare hotel din Los Angeles, unde brazii împodobiţi erau uriaşi, dar pentru că zăpada lipsea cu desăvârşire, parcă sărbătoarea nu avea acelaşi farmec. Despre Crăciunul din Sri Lanka v-am povestit cândva. Era uimitor să vezi brazii împodobiţi cu globuri pe crengi cu pete de zăpadă de vată când afară erau 28 de grade Celsius. Se vede că peste tot în lume creştinii îşi ţin Sărbătorile cu dragoste, chiar şi acolo unde există doar copaci exotici. Nimic însă nu mi s-a părut mai frumos decât sărbătoarea de acasă cu pregătirile obişnuite, cu mirosul de crengi de brad, cu piftia bolborosind pe foc, cu pregătirea cârnaţilor cu damf de usturoi şi cimbru, deoarece gospodina casei se bucură să facă propria reţetă pe care o socoteşte cea mai gustoasă. Păi, cu ce să se laude ea la masă în ziua de Crăciun, când coafată şi gătită într-o rochiţă elegantă îşi primeşte musafirii? O singură dată a stat cu noi la masă tristeţea. Acum 17 ani, pe 14 decembrie, când Puişor s-a stins din viaţă, am aprins lumânările în pomul pe care i-l promisesem, şi în anul acela Crăciunul n-a mai fost o bucurie. Să nu aveţi parte de o asemenea nenorocire! Să nu regretaţi că n-aţi fost de faţă la marea despărţire, căci durerea depăşeşte cu mult tristeţea regretului că aţi lipsit. Astăzi, după 17 ani, n-am uitat acel Crăciun...