Main menu

header

cotnari wide

„Cortina“ românească

mircea_m_ionescu… Gata cu crize, accize, devize şi preavize, cu disponibilizări şi devitalizări, cum, necum, se ridică prima cortină în noua stagiune a teatrului românesc. Una fără mare tam-tam, dar cu suficiente puncte de atracţie, fără rabat la idei şi la nivel estetic. Consider că prima rază de speranţă ce vine dinspre teatrele noastre în acest debut de stagiune o reprezintă reîntoarcerea la texte româneşti, mai ales dincolo de Capitală.

Read more: „Cortina“ românească

HOP la deschiderea Stagiunii

mircea_m_ionescu… La noi, teatrele pornesc la un nou drum odată cu şcolile. Poate pentru a reaminti unora axioma că teatrul înseamnă o permanentă şi minunată şcoală de viaţă. Anul acesta, după atâtea viituri financiare, declanşate de un guvern potrivnic artei şi sub repetabila povară a subţierilor de efective, stagiunea a avut ca „uvertură”, în briza mării, la Mangalia (între 1 şi 4 septembrie), Gala Tânărului Actor HOP, ajunsă la a 13-a ediţie. Un veritabil festival al actorilor studenţi sau absolvenţi din ultimii trei-patru ani, 36 la număr, din toate centrele de cultură ale României. Ceea ce ridică o întrebare de fond: nu există, oare, o saturaţie de actori, din cauza puzderiei de facultăţi particulare ce scot, contra cost, oameni cu această specializare pe bandă rulantă? Interogaţie motivată şi de impresia generală că „nu vine nimic de soi din urmă!”...

Read more: HOP la deschiderea Stagiunii

Marile nedreptăţi…

mircea_m_ionescu… Cortina e gata să se ridice pentru o nouă stagiune. Sperăm, ca de fiecare dată, să fie una mai bună, în pofida crizei - materiale şi morale - ce s-a abătut (şi) peste teatrul românesc. Sper, ca mulţi alţii, ca noua stagiune din aceste vremuri bolnave să fie măcar mai dreaptă cu toţi creatorii. Altfel spus, e timpul să fie repus în drepturi criteriul valoric, dincolo de prietenii, obligaţii, remuneraţii, poliţe de plătit şi subiectivismele de rigoare…

Read more: Marile nedreptăţi…

Teatrul ca un altar!

mircea_m_ionescu… Teatrul, în general, s-a născut din text, ideile urcând pe scenă transfigurate de actori. Se întâmplă însă şi returul, teatrul să se întoarcă în texte. Nu mă refer la cărţile de teatru, piesele, ci la volumele despre teatru. Analize, istorii, cronici, opinii, programe de lucru. Tot aşa cum există o filozofie a culturii, alta a vieţii, găsim şi o veritabilă filozofie a teatrului. O remarcabilă ultimă carte argumentează ideea şi nu poate lipsi din biblioteca oricărui iubitor de cultură.

Read more: Teatrul ca un altar!

Dramaturgie în doi

mircea_m_ionescu...În briza Dunării, mai mult sau mai puţin albastre, la Giurgiu, Teatrul Valah a lansat de curând un inedit şi interesant concurs, „Dramaturgie în doi”. O idee aparte prin care teatrul de la Dunăre a magnetizat, rapid, privirile dramaturgilor autohtoni, ba şi ale unor români de peste hotare, chiar dacă piesele nereprezentate în vreun mod se primesc până la 15 octombrie. Un asemenea concurs, deschis textelor inedite, cu numai două personaje, pare, la o primă vedere, o adaptare din mers la condiţiile de criză profundă în care se zbat (şi) teatrele din România. Adevărul este că, paradoxal, astfel de piese se scriu mai greu, dar, cu siguranţă, mai ales astăzi, pot ajunge mai uşor pe scenă, fiind vorba de mai puţine cheltuieli. Iar visul oricărui dramaturg îl reprezintă, indiscutabil, mirajul scenei...

Read more: Dramaturgie în doi

Din criză se întrupează festivalurile

mircea_m_ionescu... Disponibilizări, comasări, salvări pe ultimii metri. În plină criză, financiară şi morală, cu Ordonanţa 63 atârnată ca o ghilotină (şi) la capul teatrului românesc, în curtea Thaliei se repetă, totuşi, se vorbeşte despre performanţă, se definitivează un frumos evantai de festivaluri. Ca o sfidare a situaţiei precare în care a fost dusă arta la noi, ca o bătălie de onoare în numele creaţiei.

Read more: Din criză se întrupează festivalurile

Vara e ca toamna!

mircea_m_ionescu… Vremuri grele pentru teatrul românesc, sub blestemata Ordonanţă 63, aruncată criminal peste cultura română la începutul lui iulie. Încă nu ştim ce teatre îşi vor reduce (şi cu cât) efectivele, dacă nu cumva, mult mai grav, ce lăcaşe ale Thaliei vor dispare. Şi, totuşi, cu sabia deasupra capului, Măria Sa Actorul, suflet din scripturi alese, îşi respectă crezul de-o viaţă, Arta şi Spectatorul.

Read more: Vara e ca toamna!