S-a aşternut tăcerea peste satul meu iubit, 2 Mai. Strada principală e pustie, mesele de pe trotuar s-au strâns, iar plaja e goală. Pescăruşii ţipă şi ei, speriaţi de singurătate, căci celelalte zburătoare au plecat spre alte ţări mai calde, vorba poetului. Marea e foarte tristă, pentru că toată vara a fost tulburată de chiotele copiilor veseli şi uneori chiar de delfinii rătăciţi spre mal. Vecina mea, Eti (foto 1), mai romantică de felul său, îşi bea în zori cafeaua pe mal şi nu se îndură să vină la Bucureşti. Au mai rămas doar trei gherete în sat, unde, după ce se întorc de la pescuit, câţiva bărbaţi stau la o vodcă proastă, românească, din păcate. Pe vremuri, marea era a lor, azi, un proprietar de restaurant isteţ a ridicat în golf un local şi a aşezat cu mult curaj în mijlocul mării un talian care asigură peştele pentru congelatorul lui. Doar dimineaţa la ora 5:00 mai are nevoie de bărcile lor.
Read more: Aşteptăm consolidarea malului frumos de la 2 Mai