Editoriale

La taifas cu... angry birds

Dacă de obicei episodul 2 dintr-o serie de mare succes e mai puțin reușit decât 1, în ultima vreme lucrurile stau exact pe dos. Același lucru s-a întâmplat și cu „Singuri acasă”, cu animăluțele noastre de companie! Conflictul este între înaripatele conduse de orgoliosul și sprâncenatul Red, care se luptă ce se luptă cu purcelușii verzi, până ce descoperă că marea amenințare vine din altă parte, de la o vulturoaică, care, de pe insula ei înghețată, vrea să cucerească cele două paradisuri. Sigur că nimic nu-i mai spectaculos decât să creezi un decor din gheață când transparent, când colorat fosforescent, pe care totul alunecă ușor și până și bietul cățeluș e ținut la rece și nu poate face aport, ca de altfel și peștișorul albastru, aparent delicios, greu de mâncat cu furculița câtă vreme e într-un bloc de gheață. Se pare că cea mai bună armă este o praștie supradimensionată, dar și o catapultă, iar în ouăle cele mai banale poți avea surprize șerpești…

La taifas cu... FAST AND FURIOUS PRESENTS: HOBBS & SHAW

De departe cel mai reușit dintre toate episoadele de până acum și cu siguranță că nu va fi nici cel de pe urmă. O premieră simultan mondială, mult așteptată, ideală pentru o vacanță cinematografică. Stilul s-a schimbat, sigur că ritmul este la fel de alert, dar parcă e mai mult umor, ca niciodată. Surprinzătoare e întâlnirea cu mama, doamna Shaw, care este nimeni alta decât Helen Mirren, ajunsă în scenariu după gratii, foarte decisă să evadeze și să-și vadă din nou împreună fiul și fiica.

La taifas cu... REGELE LEU

Regizorul Jon Favreau, newyorkezul, și-a făcut mâna, mai întâi, cu „Cartea Junglei”, cu care a avut ceva succes, și apoi a trecut la „Regele Leu”, lumea rămânând cu nostalgii clare pentru desenul animat al Casei Disney, din 1994, cu muzica lui Hans Zimmer. În ’98 s-a încercat chiar și o continuare, dar varianta din 2019 a stârnit suficientă curiozitate, mai cu seamă că trailerul are un puiuț adorabil, creat în mare parte pe calculator şi definit ca fiind un remake fotorealist. Ideal pentru perioada de vacanță, când dacă nu ajungi la o grădină zoologică de top, te mulțumești cu această poveste plină de învățăminte. A fost unul dintre cele mai costisitoare, dar oricând idila dintre Simba și Nala își va găsi fani, care, cu siguranță, îl vor urî din rărunchi pe „unchiul” care vrea să ajungă Regele Junglei, cu orice preț. Prietenia pare să fie de fapt ceea ce fascinează în scenariu, dar și ideea că e bine să asculți și să nu te aventurezi în necunoscut și eventual să te ferești de hiene. Lumea păsărilor pare cea mai cinematografică, precum și o scenă cu licurici, care juri că e copiată din „România neîmblânzită”. Fiecare animal în parte o să fie mai ușor recognoscibil de micii cinefili, dar parcă n-ar fi stricat niște exemplare mai puțin jigărite și cu o dantură mai solidă. Regele Mufasa se confruntă cu un destin precum al lui Cain și Abel, Regina nu cedează, zebrele și girafele sunt o prezență de neuitat, precum și sălbăticia, la ora magică a apusului de soare. Hakuna Matata, o premieră fără griji. Doritori se vor găsi.

La taifas cu... Yesterday

Coincidența foarte frumoasă a făcut ca premiera acestei comedii ingenioase, spectaculoase și foarte originale să fie aproape simultană cu venirea la București a lui Ed Sheeran, al cărui concert pe Stadionul Național a avut mare succes și, în plus, deja avea fani, nu glumă! Acum se joacă, exemplar, pe el însuși. Regizorul Danny Boyle, pe care-l știm mai cu seamă pentru al său „Vagabondul milionar”, a venit cu o nouă poveste în care personajul principal este tot un indian și care, în urma unui accident bizar, se trezește că numai el își mai amintește de melodiile Beatles-ilor. Și asta nu e tot. O grămadă de alte repere, aparent esențiale, sunt șterse din existența celorlalți. În mod surprinzător, melodiile n-au fost subtitrate, ceea ce n-ar fi stricat, pentru că textele contează! Personajul nostru are și un fel de agent, de fapt o agentă de impresariat (Lili James, fosta Prințesa Margaret, în „The Crown”, de pe Netflix, și „Cenușăreasa”, pe marile ecrane). Ea este, la un moment dat, înlocuită de o adevărată fiară, interpretată de Kate McKinnon, pe care o știm din „Vânătorii de fantome”, cel recent. În distribuție îl găsim și pe Ringo Star, marea surpriză rămânând, însă, Robert Carlyle, actor fetiș al realizatorului, dar n-am să vă spun ce anume i s-a încredințat să facă. Televiziunea e și ea foarte prezentă și ideea e că pe lumea asta se mai întâmplă și miracole chiar și atunci când îți imaginezi că după o bizară pană de curent mondială, rămâi hidos de știrb. O scenă pe care cu siguranță n-o vom uita este cea în care fiul încearcă să se laude cu noua sa creație muzicală, în fața unor părinți total dezinteresați.

La taifas cu... Anna

Deja au trecut trei decenii de la „Nikita” a aceluiași Luc Besson, care, în loc să facă un remake, a inventat o variantă upgradată, updatată a femeii ucigaș cu simbrie, care iar vine de la Moscova și unde o are șefă pe Helen Mirren (născută Mironoff, după cum bine știm), și care de astă dată este absolut feroce, ca personaj, de o antipatie absolută. Britanicul, născut în Țara Galilor, Luke Evans e pe post de agent sovietic, pentru că povestea începe în 1985 și ajunge cam până în ’90, într-un du-te vino cronologic, izbutit, cu scene privite din mai multe unghiuri. Apare și lumea modei (e și normal pentru că protagonista, Sasha Luss, este manechin din Rusia și a urmat chiar și o școală de balet, până ce și-a scrântit ireparabil glezna), unde se întâmplă multe.

La taifas cu... Spider-man

Personajul benzilor desenate cu care am fost foarte familiarizați reapare, în varianta de față, întruchipat de Tom Holland, un britanic de 23 de ani, născut la Londra de Ziua Copilului. El este și dansator de altfel, de asta se mişcă atât de grațios, și are un tată, din aceeași breaslă, care face radio și a scris vreo trei romane. Această vedetă în devenire, care a luat și un BAFTA în 2017 și a cucerit deja publicul, nu s-a lăsat intimidată să joace alături de mătușa din scenariu, fermecătoarea Marisa Tomei, care are și un Oscar, deja câștigat, pentru „Vărul meu Vinnie”, unde interpretează un personaj pe nume Mona Lisa (Vito). Pentru că se cuvine să fim cât se poate de toleranți cu cei de alte rase îl avem pe Samuel L. Jackson. Foarte cameleonic este Jake Gyllenhaal, alde Mysterio (care nu de mult a turnat în România „Frații Sisters”, la casa de producție a lui Cristian Mungiu). Călătoria în Europa, care începe la Veneția, pentru niște adolescenți dispuși oricând să se îndrăgostească, devine o aventură înspăimântătoare, cu monștri și mai ales cu efecte speciale, din care nu puteau lipsi celebrele pânze de păianjen, adesea salvatoare.

La taifas cu... Viitoarea Preşedintă SUA

O comedie de weekend, în cazul în care de luni vreți să vă apucați de regim hipocaloric, pentru că sunt câteva scene care îți taie orice poftă de mâncare, explicit grețoase. Charlize Theron în schimb e mai frumoasă ca niciodată, la cei 44 de ani pe care îi împlinește pe 7 august. Probabil că și-a dorit să uităm de chipul ei bizar din „Mad Max” sau cel de-a dreptul hidos din „Monstrul”, care i-a adus însă un Oscar. Scenariul se bazează pe ideea că și o femeie ar putea ajunge președintele Statelor Unite, mai ales dacă actualul, fostă vedetă de seriale tv (o aluzie transparentă la Trump), vrea să se apuce de lungmetraje serioase, după modelul lui George Clooney, după cum se repetă cu o oarecare ironie. El este interpretat de Bob Odenkirk, care a jucat în „Breaking Bad”! Partenerul ei, de pe ecran, este Seth Rogen, pe care viitoarea candidată Charlotte Field îl știe de pe vremea când era babysitter al caraghiosului preadolescent îndrăgostit Fred, care devenise între timp ziarist și chiar încercase să dea în vileag o periculoasă grupare extremistă neonazistă și fusese deconspirat, exact când i se tatua o zvastică pe braț. El ajunge să-i scrie discursurile viitoarei Prime Doamne și se presupune că are toate șansele să ajungă un Prim Domn al Americii, adică un fel de Prinț Consort.