Invaginaţia este o afecţiune situată la nivelul tubului digestiv, caracterizată de pătrunderea unei porţiuni a acestuia în segmentul adiacent. Aceasta poate fi de natură enterocolică, cecocolică, duodenogastrică şi gastroesofagiană. Doctor Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara, din Capitală, ne-a explicat în ce constă boala şi cum se tratează.
Apar obstrucţii complete sau parţiale
Invaginaţia se întâlneşte atât la câine, cât şi la pisică, dar cu o incidenţă mai mare la exemplarele tinere, sub un an de viaţă. Cele mai sensibile rase sunt cele mari, printre care ciobănescul german, la câini, şi birmaneza, la pisici. Cauzele frecvente sunt gastroenteritele, parazitozele, corpurile străine şi tumorile. „Invaginaţia se produce mai ales ca urmare a prezenţei unor unde peristaltice (mişcări de contracţie a musculaturii stomacului şi intestinului - n.r.) necoordonate, fiind afectate mai ales zonele cu modificare bruscă de diametru al lumenului (spaţiu din interiorul unui canal cavitar - n.r.). Ca urmare, se produce o obstrucţie completă sau parţială, putând duce la apariţia şocului, din cauza deshidratării sau chiar a necrozei segmentului afectat, la acest nivel fiind favorizată şi penetrarea peretelui intestinal de către microorganismele din lumen”, ne-a spus medicul veterinar.
Urgenţă chirurgicală
Semnele apariţiei acestei boli sunt: vomă cu sau fără sânge, scaune cu sânge, diaree, durere abdominală, deshidratare, apatie şi respiraţie greoaie. În cazul în care observaţi aceste semne la animalul dumneavoastră trebuie să îl duceţi de urgenţă la un cabinet veterinar, pentru un consult de specialitate. „Pentru diagnostic, pe lângă semnele clinice, se folosesc tehnicile: ecografică, radiologică cu sau fără substanţă de contrast şi endoscopică”, a completat specialistul. Din păcate, singurul mod de tratare a acestei afecţiuni este intervenţia chirurgicală, lucru ce denotă o dată în plus urgenţa. Pentru a preveni instalarea invaginaţiei sunt indicate deparazitări şi vaccinări.
Daniela Purgaru
