de Dana Purgaru
Stratul generos de zăpadă proaspătă din judeţul Harghita a contribuit la un start de succes într-o competiţie inedită la noi în ţară: cursa de sănii trase de câini.
Cursa a deschis sezonul competiţional
Aproximativ 100 de patrupede din rase nordice s-au întrecut la primul concurs din acest sezon, al săniilor trase de câini. Traseul de maximum 10 kilometri a străbătut pădurile din apropierea comunei Ciumani, din Harghita, spre bucuria zecilor de spectatori. „Încă de dimineață, câinii din rasele Malamut de Alaska, Husky Siberian sau Samoyed s-au arătat a fi extrem de nerăbdători să pornească în cursă, iar bucuria era și mai mare atunci când își vedeau stăpânii sau pe musheri că le pregătesc hamurile și atelajele”, după cum arată Agerpres.
Cele 28 de echipaje au parcurs distanțe diferite, în funcție de numărul de câini din dotare, iar cel mai lung traseu a fost de circa 10 kilometri. „Traseul a fost foarte greu, nu din cauza lungimii sau a reliefului, ci din cauză că este zăpadă puțină și sunt porțiuni cu apă și gheață. Suntem obișnuiți cu căzăturile, dar, atunci când e zăpadă mare, căzăturile sunt accesibile, dar pe gheață e mult mai greu. Câinii s-au simțit bine pentru că în sfârșit am venit la concurs, iarna asta e a doua oară când sunt în atelaj, deoarece nu a fost zăpadă nici măcar pentru antrenamente, deci ei sunt fericiți”, a spus Bencze Tibor pentru sursa citată.
„Ne-am antrenat la altitudini mari, la 1.400-1.800 de metri”
Acesta susține că participă la concursuri doar din plăcere, fără a avea ambiții pentru a fi pe podium, și nu și-ar vedea viața fără câinii pe care îi iubește ca pe membrii familiei. „De antrenat ne antrenăm din decembrie, la altitudini mari, la 1.400-1.800 de metri, unde este zăpadă destulă. Acum e mai greu decât în urmă cu 10-15 ani, pentru că iarna nu mai este previzibilă. Ninge jumătate de metru - un metru, și într-o săptămână se topește din cauza căldurii. Nu mai e ca înainte, când de la jumătatea lunii noiembrie până la jumătatea lui martie aveam zăpadă. Acum ba ninge, ba se topește, nu putem să ne facem un plan de antrenament pe termen lung”, a spus şi Parajdi Zoltan, din Miercurea Ciuc.
Senzaţia zilei: două patrupede aduse din Groenlanda
Cei doi căţei din Groenlanda au fost senzaţia competiţiei de la Ciumani, chiar dacă ei nu au luat startul în concurs. Ei se află în coproprietatea lui Răzvan Bârsan, din București, pasionat de concursurile de atelaje canine, și a lui Rică Grosu și Marianei Vrabie, din Bălan, cunoscuți crescători de câini Malamuți și unii dintre musherii cu cele mai bune rezultate din România.
Răzvan Bârsan a declarat pentru Agerpres că a schimbat trei avioane și trei trenuri pentru a ajunge la Cercul Polar, de unde l-a adus în România pe Sky, un câine de Groenlanda de câteva luni, care i s-a alăturat Sierei, o femelă din aceeași rasă adusă de Rică Grosu din Germania. „Am schimbat trei avioane și trei trenuri ca să îl aduc pe Sky de la Cercul Polar, iar fetița, Siera, a fost adusă din Germania. Sunt primii groenlandezi din România, suntem coproprietari. Sunt speciali, pentru că nu mai sunt alții în România, sunt puțin mai inteligenți și foarte buni la sanie, sunt agili și noi am observat la concursurile internaționale că fac treabă foarte bună”, a povestit Răzvan Bârsan.
„Mi se par mult mai receptivi și mult mai agili”
Mariana Vrabie, care crește de ani buni Malamuți, a dezvăluit că e vorba despre un vis împlinit, acela de a avea câini de Groenlanda pe care i-a văzut în anii trecuți la concursurile internaționale la care a participat. „Este un vis pe care îl avem de mult timp, de când umblam la campionate internaționale, am văzut câini de Groenlanda care concurează la aceeași categorie cu Malamuții de Alaska și Samoyezii, și pe podium întotdeauna au fost Samoyezii și câinii de Groenlanda. Pentru mine, groenlandezii sunt un subiect de studiu, o curiozitate. Acum fiind micuți, 4-5 luni, mi se par mult mai receptivi decât puii de Malamut și mult mai agili. Avem așteptări mari de la ei, este un vis să avem din ce în ce mai mulți și așteptăm să fie sănătoși, să-i facem mari, să-i ducem în expoziții, să fie arbitrați și apoi să vină și puiuții noștri mult așteptați”, a dezvăluit Mariana Vrabie.
Folosiţi pentru transport şi pentru vânătoare
Tradiţia concursurilor de atelaje trase de câini este una veche şi deosebit de interesantă, ea avându-şi rădăcinile în vremurile în care oamenii au purces la cucerirea tărâmurilor neprimitoare, acoperite cu zăpa- dă cât vedeai cu ochii. Câinii, cei mai credincioşi prieteni ai omului din cele mai vechi timpuri, au început atunci să fie dresaţi pentru a trage sănii încărcate, în fiecare zi, pe kilometri în şir, deseori chiar şi la sub -30 de grade Celsius. Dar nu orice câini, ci mai ales cei care au fost găsiţi la triburile native din acele locuri, din tundrele siberiene, Alaska, Groenlanda, Canada şi Scandinavia. „Nenumărate generaţii de amerindieni din Alaska au folosit câinii de sanie pentru transport şi pentru vânătoare. Câinele de sanie a avut în aceste ţinuturi îngheţate rolul şi însemnătatea pe care yakul o avea în Tibet, cămila în Sahara sau lama în Peru”, scria Alfred H. Brooks, şef al US Geological Survey, la începutul secolului trecut. Cu ajutorul acestui mijloc de transport, care s-a dovedit în timp cel mai eficient în toată Arctica, populaţiile native puteau să se mute uşor dintr-o zonă în alta în cadrul migraţiei sezoniere pentru vânătoare sau creşterea renilor. Mai apoi, odată cu colonizarea Arcticii de vânătorii de blănuri, comercianţi, vânătorii de balene sau căutătorii de aur, săniile cu câini au fost cel mai preţuit şi eficace mijloc de transport între sate, tabere de vânătoare, mine, aşezări umane şi porturi maritime. Spre deosebire de săniile din prezent, care sunt trase de perechi de câini legaţi unul în spatele celuilalt, popoarele native ale Nordului înhămau câinii la sanie legaţi în formă de evantai.
Întrecerile au loc şi pe distanţe de peste 1.600 de kilometri
Cererea pentru atelaje de sănii trase de câini a explodat în perioada Goanei după Aur din Alaska, de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Această practică atât de necesară în acele vremuri în care teritoriile de la Polul Nord începeau să fie colonizate a devenit astăzi un hobby, dar şi un sport la un nivel asemănător cu cel din competiţiile profesioniste. De altfel, cursele de sănii cu câini sunt cel mai important sport local în regiunile arctice din Alaska, Rusia şi ţările scandinave, detronând chiar schiul. Cursele de sănii trase de câini includ întreceri de sprint, de anduranţă, dar şi pe distanţe foarte mari, de peste 1.600 de kilometri. Cea mai prestigioasă dintre ele este dramatica cursă Ididarod, care se desfăşoară între localităţile Anchorage şi Nome.