Main menu

header

590 24 2de Dana Georgescu

Citim destul de des - şi prezentăm şi noi în revistă - articole despre proprietari de animale de companie care şi-au pierdut patrupedele mult iubite şi care au fost găsite cu ajutorul microcipurilor pe care le aveau implantate. Unele cazuri sunt cu adevărat impresionante, și de cele mai multe ori ajung să fie întâmplări cu final fericit tocmai datorită acestei invenții care face posibil ca animalul pierdut să fie identificat și recuperat de stăpânii săi. Medicul veterinar Daniel Lescai ne-a spus ce presupune implantarea unui microcip, cum funcționează acesta, ce prevede legislația românească în acest sens și dacă este sau nu o procedură care are și contraindicații.

„Ajută la prevenirea abandonului”

- Există nenumărate cazuri de animale pierdute care au fost regăsite de stăpâni datorită microcipului. Se poate spune că acesta este principalul scop al microcipării?

590 24 1- Unul dintre scopurile implantării microcipului este cel de a putea asigura o regăsire rapidă a căţelului pierdut. Obiectivul major al microcipării este cel al identificării, în sensul mai larg al cuvântului. Identificarea animalelor serveşte unei multitudini de scopuri. Are rol de recensământ, să ştim câte animale sunt, câte femele, câţi masculi, vârsta etc. Are rol de stabilire a dreptului de proprietate, microcipul câinelui fiind „legat” de un proprietar şi de un domiciliu. Se previne abandonul. Prin legile în vigoare este pedepsit abandonul. Un câine lăsat pe stradă poate fi astfel identificat ca fiind cu proprietar. Controlul înmulţirii necontrolate este un alt scop. Legea prevede ca animalele care nu sunt de o certă valoare reproductivă să fie sterilizate. Prevenirea răspândirii bolilor şi protejarea sănătăţii publice. Prin identificare cu microcip se poate realiza o bază de date cu numărul de animale vaccinate antirabic, deparazitate, vaccinate împotriva altor boli etc. Prin microcipare se realizează şi un control al mişcării animalelor. Aşa că, pe lângă obiectivul major de a reuni câinele pierdut cu proprietarul său, microciparea asigură şi alte beneficii importante din punct de vedere al sănătăţii animalelor şi omului.

- Cum funcţionează, de fapt, acest sistem şi ce date sunt înregistrate?

- Sistemul de identificare cu microcip funcţionează foarte simplu. Imediat ce acesta a fost implantat sub piele, sunt înregistrate într-o bază de date, pusă la dispoziţie de autorităţi, datele de identificare ale proprietarului acelui animal şi datele de contact, informaţii privind animalul (nume, vârstă, rasă, statut vaccinal, sterilizat sau nu, alte probleme de sănătate sau semne distinctive etc.) şi numărul şi seria carnetului de sănătate (precum un buletin sau carte de identitate) şi eventual ale paşaportului (necesar mişcării transfrontaliere). În decursul vieţii se aduc modificări sau adăugiri la această bază de date, precum vaccinarea periodică, antirabică, deparazitările, intervenţiile chirurgicale, decesul, schimbarea domiciliului sau înstrăinarea.

„Microcipul poate fi implantat și la pisici”

590 24 3- Căror animale de companie le sunt destinate aceste microcipuri?

- Microcipul este un mijloc de identificare. Este un dispozitiv ce conţine informaţii electronice traduse sub forma unui număr. Acest număr este unic şi corespunde fiecărei ţări ce participă la programul de identificare a animalelor. Microcipul poate fi folosit pentru identificarea oricărui animal. Obligativitatea în România este rezervată câinilor şi cailor. În plus, şi pisicile trebuie să fie microcipate în cazul în care sunt transportate în alte ţări. Fiecare microcip are un cod ce nu se repetă, astfel încât corespunde unui singur animal.

- Este o procedură dureroasă?

- Implantarea microcipului este lipsită de durere. Procedura este realizată prin introducerea sub piele a microcipului cu un dispozitiv special, asemănător cu o seringă. Zona preferată de introducere este cea dintre omoplaţi, loc ce în mod natural este mai puţin sensibil la durere. Aşadar, nu este mai dureroasă decât o injecţie obişnuită.

„Informațiile sunt introduse în baza de date RECS”

590 24 4- Ce trebuie să facă, în mod concret, o persoană care găseşte un câine ce pare să se fi rătăcit sau cineva care şi-a pierdut patrupedul?

- Dacă ai găsit un câine pe stradă, procedura naturală este de a merge cu acesta la un cabinet veterinar. Medicul veterinar, în caz că lucrează legal şi este atestat ca operator în RECS (Registrul de Evidenţă a Câinilor cu Stăpân), poate folosi un cititor electronic spre a găsi numărul microcipului pe care câinele îl are dacă este microcipat. În RECS pot fi găsite date de contact ale proprietarului, iar acesta poate fi apelat pentru a recupera câinele. De aceea sunt atât de importante acurateţea datelor înscrise şi actualitatea lor. În mod normal, şi Poliţia locală ar trebui să aibă cititoare de microcipuri, însă nu există date coerente faţă de acest aspect. Doar medicii veterinari pot aduce modificări în RECS şi pot opera în mod curent în acesta. Orice altă persoană comite un abuz prin încercările de modificare a datelor din RECS. Dacă ai pierdut un câine, cel mai bine este să anunţi Poliţia locală şi să speri că acela care îl găseşte va apela la un medic veterinar autorizat ce va putea citi microcipul, dacă are, al câinelui respectiv.

- Funcţionează microcipul şi ca un dispozitiv localizat prin GPS?

- Microcipul nu este un dispozitiv GPS. Nu poate fi folosit pentru localizare prin satelit sau alt tip. Un astfel de dispozitiv ar necesita o sursă de energie, iar tehnologia actuală presupune existenţa unei reţele terestre care să preia semnalul, în caz contrar, dimensiunile ar fi descurajante. Ca urmare, astfel de dispozitive sunt rezervate urmăririi animalelor sălbatice şi sunt, de obicei, sub forma unor coliere voluminoase ce se ataşează animalului. Deci, nu diferă foarte mult de un GPS de maşină sau de telefon.

„Nu are contraindicații”

- Care sunt costurile pe care le implică montarea unui microcip?

- Costurile microcipării sunt suportate de fiecare proprietar în parte şi sunt în funcţie de fiecare cabinet veterinar. Nu există un monopol sau înţelegere în piaţă. Obligaţia microcipării este stabilită prin lege, nu şi prețul acesteia. Microciparea este o manoperă exclusivă a medicului veterinar. Nu poate fi realizată de crescători, proprietari, iubitori, asociații de protecţie sau salvatori ocazionali.

- Există şi contraindicaţii ale microcipării şi alte informaţii pe care proprietarii este bine să le cunoască în prealabil?

- Nu există contraindicaţii ale microcipării, mai ales că nu influenţează starea de sănătate.

Microcipul este bine să fie citit periodic la cabinetul veterinar, pentru a se preveni situaţiile excepţionale în care dispozitivul se defectează. În acest caz e necesară implantarea unui alt microcip

Microcipul nu este toxic, nu iradiază şi nu reprezintă un pericol pentru sănătate

ATENŢIE! În cazul schimbării domiciliului animalului, trebuie mers la medicul veterinar pentru actualizarea informațiilor din baza de date a RECS