Main menu

header

cotnari wide

644 28 1de Roxana Istudor şi Adrian Barna

Unele dintre cel mai de temut animale de pe Terra, rechinii, bagă spaima în oameni cu fiecare știre care îi privește. Dar cât este adevăr și cât este mit în ceea ce-i privește, și mai ales în relația lor cu oamenii?

Nu reprezintă o amenințare directă

De fiecare dată când rechinii și oamenii interacționează în mod violent, o adevărată frenezie ia naștere în mass-media, cu titluri teribile și imagini sângeroase. Dar pe cât este de adevărat că o singură mușcătură a unui rechin poate reteza brațul unui adult, pe atât de cert este faptul că aceste atacuri sunt foarte rare. De fapt, din cele circa 400 de specii de rechin existente, doar o duzină au atacat oameni. Din anii ’60 încoace, atacurile au crescut cu 200%, aspect pus în primul rând în seama prezenței mult crescute a oamenilor în apă și a expedițiilor de cercetare în număr mult mai mare, notează washingtonpost.com. Așadar, este nevoie ca oamenii să pătrundă pe teritoriul rechinilor pentru ca aceștia eventual să atace.

Noi suntem cei care îi măcelărim

Riscul ca un om să fie atacat de un rechin când se află în apă este infim: 11,5 milioane la 1. De fapt, există mai multe șanse ca oamenii să piară din pricina leilor (care ucid 100 de persoane în fiecare an), a crocodililor (cu 1.000 de victime anual) sau a șerpilor (50.000 de persoane decedate). În realitate, lucrurile stau exact pe dos: oamenii ucid circa 100 de milioane de rechini în fiecare an, arată organizația World Wildlife Fund. Sunt măcelăriți pentru carne, pentru ficat, pentru grăsime, pentru dorsale sau pier prinși în plase de pescuit. Ca urmare, multe dintre speciile de rechin sunt în pragul extincției.

Nu sunt indestructibili

În 1992, bestsellerul „Sharks Don’t Get Cancer. How Shark Cartilage Could Save Your Life” („Rechinii nu fac cancer. Cum poate cartilajul de rechin să vă salveze viața”) instituia un mit al invincibilității rechinilor. Cartea se baza pe studii care arătaseră faptul că introducerea de cartilaj de rechin în anumite animale de laborator inhibase vasele de sânge care alimentează tumorile și că rechinii înregistrează o incidență a cancerului mult mai scăzută decât a oamenilor. Piața produselor pe bază de cartilaj de rechin ajunsese la peste 30 de milioane de dolari în 1995. Cercetările ulterioare aveau să demonteze acest mit, arătând că 23 de specii de rechin pot dezvolta zeci de tipuri de tumori. Mai mult, administrarea de produse din cartilaj de rechin în cazul oamenilor bolnavi de cancer nu a avut vreun efect.

Nu atacă „din greşeală“

Se spune deseori că atacul unui rechin este mai mult un soi de tatonare, prin care animalul își dă seama cu ce are de-a face în condițiile în care oamenii nu sunt pe lista prăzilor sale obișnuite. Dar foarte multe dovezi și cercetări arată că este o mare greșeală să se considere că acești prădători de top atacă dintr-o eroare de identificare; fie că este din curiozitate, fie că este pentru a-și apăra teritoriul, rechinul atacă intenționat. Temutul rechin-tigru, de pildă, înghite orice, de la plăcuțe de înmatriculare la cauciucuri și resturi de animale. Au fost găsiți și oameni în stomacul acestui animal feroce. Iar marele alb a luat la țintă nu o dată victime ale naufragiilor...