Main menu

header

cotnari wide

693 24 1de Andrei Dicu şi Raluca Ogaru 

Expresiile „la mintea cocoşului” sau „creier de vrabie” sunt total deşănţate. Potrivit unor studii, păsările sunt zburătoare inteligente. Spre exemplu, experţii în aeronautică au concluzionat că ulii porumbari şi vulturii evaluează desimea copacilor şi intuiesc cât de repede pot zbura, ca să fie siguri că vor ocoli obstacolele, iar cacaduul şi alte păsări îşi construiesc unelte. Să pătrundem, însă, în fascinanta lume a minţii zburătoarelor...

Porumbeii deosebesc picturile lui Monet de cele ale lui Picasso

Poate nu vă vine să credeţi, dar păsările se comportă omeneşte. Spre exemplu, aduc daruri unui prieten care a fost bun cu ele. Cercetătorii care studiază corbii, ciorile şi alte corvide (familia de păsări cântătoare care mai cuprinde gaiţe, coţofane şi altele) concluzionează că teoria nu este exagerată. De fapt, asemănările între oameni, alte primate şi aceste păsări îi fascinează pe savanţii care studiază originea abilităţilor intelectuale ale noastre şi ale altor animale. „Păsările au intrat pe o cale evolutivă complet diferită de cea a mamiferelor, dar au ajuns la soluţii cognitive aparent similare, astfel că ne oferă o rară ocazie de a înţelege ce presiuni evolutive generează anumite abilităţi mentale”, a declarat Nathan Emery, expert în biologie cognitivă, de la Universitatea Queen Mary din Londra. Totuşi, până în zilele noastre, oamenii de ştiinţă au luat în râs ideea că o cioară poate fi mofturoasă sau geloasă. În jurul anului 1900, Ludwig Edinger le-a interpretat greşit anatomia sistemului nervos central, crezând că păsările nu au neocortex, zona gândirii din creierul mamiferelor, în care se petrec mare parte din funcţiile noastre cognitive superioare, memoria funcţională, planificarea şi rezolvarea de probleme. În ciuda acestui deficit mental, experţii în psihologie cognitivă au folosit păsările pentru studii asupra gândirii la animale. Preferaţii lor erau prorumbeii comuni, cu creierul cât o arahidă, dar şi canarii, cintezele-zebră, cu creiere şi mai mici. Cercetătorii au descoperit că porumbeii au o memorie impresionantă şi se pricep de minune să deosebească feţele şi expresiile umane, literele alfabetului şi chiar picturi de Monet de cele ale lui Picasso. Alţi oameni de ştiinţă au demonstrat memoria remarcabilă a alunarilor americani, gaiţelor de tufiş şi piţigoilor de munte. Spre exemplu, alunarii adună şi pun la păstrare, în fiecare toamnă, peste 30.000 de seminţe de pin, pe care le distribuie în câteva mii de ascunzători mici, pe care le ţin minte, în timpul iernii.

Alex, papagalul care număra până la 8 şi spunea „te iubesc”

693 24 2Încă din anii ’50, cercetătorii studiază cum îşi învaţă cântecele vrăbiile, canarii şi cintezele-zebră şi au descoperit asemănări izbitoare între cântecul păsărilor şi vorbirea umană. Irene Pepperberg, expertă în psihologia comparativă, l-a învăţat pe Alex, un papagal-gri, să reproducă sunete în limba engleză. Pepperberg, care a explicat pentru postul Animal Planet că... Alex nu a învăţat, efectiv, limba engleză, şi-a „dresat” pasărea exemplar. Până când a murit, la 31 de ani, Alex ajunsese să stăpânească vreo 200 de sunete englezeşti pentru culori, obiecte, cifre şi forme. Pronunţa clar „verde”, „lână”, „lemn”, „nucă” şi „banană” şi le folosea pentru a vorbi cu oamenii. Ştia să numere până la 8, ba chiar asimilase conceptele abstracte de zero sau „nimic”, cum spunea el. Alex îşi folosea talentul ca să răspundă când nu-i convenea ceva. Îi spunea „calmează-te” lui Pepperberg, când era indispus şi îi era dor de casă, atunci când a fost bolnav şi a stat la veterinar. În plus, în fiecare seară îi ura „noapte bună”, „fii cuminte. Pe mâine. Te iubesc!”.

Nicola Clayton: „Creierele păsărilor seamănă cu o pizza”

Descoperirile au determinat o echipă internaţională de cercetători să reanalizeze vechiul model Edinger al anatomiei neurale aviare. A fost publicată o reevaluare care arăta că, de fapt, creierele păsărilor au structuri neurale numite pallium, care seamănă cu neocortexul mamiferelor, precum şi alte zone asociate cu gândirea complexă. Rezultatele pledează pentru adoptarea unei noi înţelegeri a anatomiei sistemului nervos al păsărilor. Nicola Clayton, psiholog la Universitatea Cambridge, a explicat: „Componentele creierului păsărilor sunt aranjate diferit faţă de cele ale mamiferelor. Creierele mamiferelor sunt structurate ca un hamburger, iar ale păsărilor seamănă mai mult cu o pizza. Sunt prezente toate elementele, dar nu au straturi”.

Cintezele-zebră, un exemplu de fidelitate

Şi capacitatea afectivă a zburătoarelor a trezit curiozitatea cercetătorilor. Cintezele-zebră, întâlnite în toată Australia, formează perechi stabile şi, spre deosebire de alte păsări, rareori calcă pe alături. Pentru a afla dacă astfel de perechi pot să-şi coordoneze comportamentele şi să rezolve probleme împreună, oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Wyoming au proiectat un test-labirint special. Fiecare pasăre dintr-o pereche a fost antrenată în altă parte din labirint. Întrebarea este dacă zburătoarele îşi pot, ulterior, combina cunoştinţele pentru a îndeplini sarcina, iar rezultatul testului va fi publicat în cursul acestui an.

Papagalii Kea cooperează pentru a găsi hrană

693 24 3Iată alte „curiozităţi” din lumea zburătoarelor. Kea, papagalii de munte din Noua Zeelandă, sunt cunoscuţi pentru curiozitatea lor, ca expresie a inteligenţei. Este de notorietate imaginea filmată la un aviariu de cercetare din Austria, în care câţiva Kea şi-au dat seama că pentru a scoate bunătăţile dintr-un turn de lemn, trebuie să coopereze, trăgând simultan de lanţurile aflate de o parte şi de alta. Iată, aşadar, că gândirea păsărilor este complexă. Corbii se remarcă prin abilitatea de a dezvolta comportamente noi pentru îndeplinirea unei sarcini. Alte păsări, precum papagalul-gri, pot face raţionamente şi deducţii logice. Unele specii, precum şoimul cu coadă roşie, pot învăţa observând comportamentul altor păsări. Colibri cap roşu, dar şi alte specii, se încaieră în joacă sau participă la jocuri sociale. În schimb, găinile nu pot fi incluse în ierarhia inventivităţii, pentru că domesticirea le schimbă comportamentul. Totuşi, savanţii spun că găinile sălbatice au procese de gândire avansate. Trăiesc în societăţi ierarhice, deosebesc numerele, fac calcule simple şi pot avea emoţii, de la plictiseală şi frustrare la fericire. Dau şi semne de empatie, spre exemplu dacă li se suflă puilor aer peste pene (ceea ce le creează o senzaţie neplăcută) şi mama vede, îi creşte pulsul.

1900 este anul în care Ludwig Edinger a interpretat greşit anatomia sistemului nervos al zburătoarelor

„Păsările au intrat pe o cale evolutivă complet diferită de cea a mamiferelor, dar au ajuns la soluţii cognitive aparent similare“ (Nathan Emery)

John Marzluff, sperietorul de ciori

693 24 4În urmă cu trei ani, biologul John Marzluff, specializat în fauna sălbatică, şi unul dintre studenţii săi de la Universitatea din Seattle şi-au pus măşti şi au prins şapte ciori americane, cărora le-au pus inele. Acum, dacă Marzluff sau altcineva îşi pune măştile respective, ciorile din zonă (nu doar cele şapte de la început) se adună să-l certe, se reped la el în picaj şi îl urmăresc. Culmea, ciorile nu deranjează persoanele care poartă alte tipuri de măşti. Iată, aşadar, ce memorie au păsările şi câtă solidaritate există între ele...