Main menu

header

696 24 1de Carmen Ciripoiu şi Daniel Alexandrescu

Chiar dacă vă protejaţi căţelul cu soluţii şi zgărzi speciale, tot mai poate „culege” pe blăniţă o căpușă de afară. Riscul cel mai mare în cazul în care nu îi deparazitați îl reprezintă babesioza, o boală extrem de gravă, care, fără tratament, e mortală, iar dacă boala este descoperită prea târziu, nici tratamentul nu poate garanta supraviețuirea. Cum puteți ține în frâu această boală, aflați din interviul cu medicul Daniel Lescai, doctor în medicină veterinară - patologie chirurgicală, la clinica Vet Medical Center.

„Boala se depistează printr-un proces complex de examinare clinică”

- Aparent inofensive din punctul de vedere al unora dintre proprietarii de animale şi, în același timp, periculoase din perspectiva altora, căpuşele constituie o adevărată problemă, mai ales în timpul verii. Cum acționează căpușele?

- Doar aparent inofensive, căpușele încep să fie recunoscute de publicul larg drept un pericol, iar acest lucru se datorează unei ceva mai bune mediatizări a pericolului iminent. Chiar și în lipsa unei popularizări sau conștientizări sistematice, prin contactul deținătorilor, cel puțin de animale de companie cu medicul veterinar, s-a putut remarca o mai bună informare decât în anii precedenți. Căpușele sunt un pericol pentru sănătatea animalelor, dar și a omului. Ele sunt vectori, transmițători de boli grave. Sunt prezente în majoritatea mediilor, în parcuri, pe câmp, în pădure și beneficiază de ieburile înalte sau de vegetație în general și se prind de corpul animalelor sau oamenilor. În acel moment, își caută un loc prielnic pe suprafața corpului și se prind puternic de piele pentru a se hrăni cu sânge. În funcție de timpul cât stau pe animal sau pe om, ore sau zile, pot transmite diferite boli.

- Care sunt simptomele pe care le poate avea prietenul nostru necuvântător prin care stăpânul acestuia își poate da seama că acesta are babesioză?

- Nu există un semn specific pe care stăpânul să îl recunoască și să identifice astfel boala. Acest lucru este valabil și pentru cel mai experimentat medic veterinar. Acesta ar putea intui și, ulterior, ar putea cere investigații în acest sens. Babesioza este doar una dintre bolile ce pot fi transmise, dar este extrem de cunoscută prin numărul mare de animale afectate. Această maladie este depistată printr-un proces complex de examinare clinică, date anamentice, analize de sânge și alte investigații. Semne mai des întâlnite, dar nu mereu, sunt reprezentate de o stare generală modificată, diminuarea apetitului, letargie, uneori febră, exprimare de urină colorată, spre cărămiziu. Analize uzuale, precum hemoleucograma și biochimia sângelui, pot pune în evidență anemia (reducerea numărului celulelor roșii prin distrugere), reducerea numărului de trombocite, creșterea nivelului de bilirubină, precum și modificări ale parametrilor renali, hepatici, pancreatici și nu numai. În unele cazuri, parazitul poate fi identificat în cazul examenelor microscopice ale sângelui, dar acestea nu sunt mereu cea mai bună cale. Un bun diagnostic include și o analiză denumită PCR, pentru identificarea exactă a speciei de babesia ce afectează organismul.

„Majoritatea câinilor sunt expuși maladiei”

696 24 2- Poate rămâne câinele afectat de babesioză purtător al parazitului și, implicit, rezervor al acestei boli?

- Babesioza este o boală ce apare nu doar la câinii domestici sau supravegheați medical. Asta înseamnă că majoritatea câinilor sunt expuși. Însă trebuie să înțelegem că nu toți manifestă semne și boală și nu toți mor. Asta pentru că organismul unora poate reacționa în asemenea măsură încât să intre într-un echilibru cu parazitul Babesia. Unele rase sunt mai rezistente (Beagle, Fox-Terrier, Porcelaine, Teckel, Metisi), iar altele sunt mai susceptibile la boală (Cocker Spaniol, Griffon, Pechinez, Doberman, Yorkshire).

- Cum se previne infestarea cu căpușe la câini?

- În principal, prevenția este axată pe folosirea, după sfatul medicului veterinar, a substanțelor antiparazitare. Prevenirea parazitismului cu căpușe duce la reducerea la minimum a riscului. Totuşi, trebuie spus că, în cazul sezonului de primăvară sau de toamnă, numărul căpușelor poate fi aşa de mare încât puține substanțe pot fi atât de eficiente ca să prevină orice priză de sânge. De aceea, este necesară și intervenția stăpânului prin evitarea zonelor cu potențial, inspecția corporală a animalelor și a oamenilor, după o plimbare în natură, reducerea sau prevenirea creșterii necontrolate a vegetației urbane și periurbane și instituirea de tratamente în zonele de risc.

„Unele specii de căpușă transmit mai mult anumite afecţiuni”

- Cât este de bine sau de periculos ca proprietarul de animale să scoată căpușa atunci când o vede prinsă de pielea câinelui?

- Strict legat de manopera locală, riscurile sunt reduse, putând exista câteva complicații minore la locul de prindere al căpușei. Totuși, este important ca medicul veterinar să observe aspectul căpușei și să încerce o identificare a speciei din care provine. În acest fel pot fi intuite și pericolele ce derivă din acest aspect, în sensul în care unele căpușe transmit mai mult unele boli decât alte specii. În plus, medicul veterinar poate face aprecieri și poate stabili conduite viitoare privind supravegherea animalului mușcat, revenirea la control și investigații, după caz, pentru a surprinde un eventual debut de boală.

- Toate căpușele sunt purtătoare de babesia?

- Nu, dar acest aspect nu exclude presupunerea sănătoasă că ar putea să transmită și în acest fel să se instituie o formă de supraveghere sau să fie ordonate investigații suplimentare pentru confirmare sau infirmare.

„Pe viitor, ne vom confrunta cu un număr crescut de oameni afectați”

- Mai există și alte afecțiuni pe care le poate transmite mușcătura de căpușă?

- Da. Cele mai cunoscute sunt anaplasmoza, ehrlichioza și borelioza. Muşcătura de căpuşe poate avea efecte nefaste asupra oamenilor, ea fiind răspunzătoare de boala Lyme, supranumită şi „boala cu 1.000 de feţe”, pentru că simptomele ei pot fi confundate uşor cu alte afecţiuni fizice sau psihice.

- Cât este de periculoasă această boală parazitară pentru oameni?

- Este suficient să spunem că în alte țări conștientizarea acestei boli și a pericolului reprezentat de aceasta este la un nivel ridicat și este de așteptat, măcar ca o previziune sumbră, ca numărul cazurilor să fie mai mare decât cel raportat, iar în viitor să ne confruntăm cu un număr crescut de oameni afectați.

Analiza denumită PCR duce la identificarea exactă a speciei de babesia care afectează organismul

„În sezonul cald este răspândită şi dirofilarioza“

- Ce alte maladii ale câinilor mai apar în sezonul cald?

- Dacă babesioza este o boală vectorială, este de menționat că în sezonul cald este foarte răspândită și dirofilarioza sau boala viermelui din inimă, ce este transmisă de țânțari. Debutul acestei maladii este tăcut și se pot observa semne doar în stadii avansate și greu de tratat. De aceea, și aici este importantă prevenția prin administrare de substanțe ce previn apropierea țânțarilor de corpul animalului sau prin administrare de substanțe care să preîntâmpine dezvoltarea larvelor în organismul câinelui.