de Valentin Ţigău
Pe la începutul anilor 1990, câteva autocare venite din țară cu pasionați ai curselor de cai sau doar simpli amatori de spectacol cabalin puteau fi zărite, în fiecare duminică, la intrarea Hipodromului din Ploiești. Oamenii aceștia se adăugau localnicilor, mult mai numeroși, care umpleau tribunele. Astăzi, cursele sunt suspendate ca urmare a unui proces aflat pe rol între municipalitate și Asociația Cailor de Trap.
60 de ani, la trap
Istoria Hipodromului din Ploiești e lungă și nu lipsită de perioade dificile, ca însăși hipismul în România. Dacă, prin 1924, la București aveau loc primele curse hipice oficiale, anul acesta s-au celebrat şase decenii de la transferul competițiilor din Capitala României în capitala petrolului românesc. Hipodromul istoric de la Băneasa fusese dezafectat pentru a face loc marilor edificii comuniste și toată activitatea a fost mutată la Ploiești. Au fost ani destul de complicați și de incerți pentru hipodrom. „Prin 2000, activitatea a fost temporar suspendată din cauza unor litigii cu o firmă italiană care preluase hipodromul. Iată, însă, că, de cinci ani, se poate spune că din punct de vedere al infrastructurii, Hipodromul există și încă la un nivel foarte bun. Complexul este acreditat ca parte terță de Agenția Națională de Zootehnie și se află la finalul monitorizării, ca proiect care a cheltuit, pe lângă banii municipalității ploieștene, și bani europeni”, ne-a declarat Marian Dima, organizator de evenimente. După reconstrucția hipodromului, au fost reluate și cursele, însă, între timp, se diminuase efectivul de cabaline.
Președinți ai Jockey Club - toți regii României
Ultimele premii de anul acesta ale curselor de duminică de pe hipodromul din Ploiești au fost dedicate memoriei lui Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul) - vicepreședinte al Jockey Club România și lui Take Ionescu, valoros om politic înmormântat la Mănăstirea Sinaia. În perioada interbelică, Jockey Club România avea un statut elitist; majoritatea oamenilor de stat făceau parte din această organizație hipică. „Simți un fior pe șira spinării când vezi că n-aveai unde arunca un ac în hipodrom! Avem fotografii în care doamnele în rochii de gală cu pălărie și umbrelă, domnii - în costum, își petreceau duminicile asistând la curse de cai”, ne spune Marian Dima. Jockey Clubul Român a fost înființat la București pe 8 ianuarie 1875 cu scopul de a îmbunătăți rasa de cai pursânge englez și a fost al treilea din lume, după cel din Anglia (1750) și după cel din Franța (1834). Carol I a fost primul Președinte de Onoare și cel care a inaugurat Clubul. Tradiția s-a păstrat și toți Regii României au fost Președinți de Onoare ai Clubului. În 1906, Jockey Club România a construit, în Bucureşti, pe locul actualei Case a Presei, Hipodromul Băneasa, considerat unul dintre cele mai frumoase hipodromuri din Europa, la concurență chiar cu miticul Longchamp - Paris. „Prin selecția din alergările oficiale cu public, Jockey Club România a reușit, de-a lungul timpului, îmbunătățirea rasei pursânge englez și dezvoltarea curselor de galop, România ajungând la un moment dat cea mai bună țară la cursele de galop din centrul și estul Europei”. În acest moment, pe lângă cursele de trap, există și câteva categorii speciale, iar copiii vin pentru plimbările cu ponei. „Pe vremuri, dacă în localitatea ta era o echipă bună de fotbal, ajungeai să-ți placă fotbalul. Tot astfel, ne așteptăm ca la Ploiești, peste ani, să avem împătimiți ai hipismului”, spune Marian Dima.
Probleme de fond
Chiar dacă la prima vedere pare o chestiune mai degrabă tehnică, faptul că România nu mai are o Autoritate Hipică apasă mult asupra acestei activități! Practic, toate cursele de pe Hipodromul Ploiești ca și cele din țară, reprezintă doar un hobby care nu poate fi ridicat la rangul de meserie, pentru că îi lipsește o autoritate hipică, un for conducător care să și investească și atunci totul se reduce la câteva „nuclee de pasiune”. „La Ploiești, nu există, însă, alte surse de venit pentru hipism în afara activității Primăriei, pentru că Ministerul Agriculturii, Agenția Națională a Zootehniei au pierdut, practic, acest atribut al autorității hipice, asta în timp ce alte țări au inclusiv un institut național al calului și echitației, Franța de exemplu”, ne-a dezvăluit Marian Dima. Nu există niciun operator care să aibă licență de pariuri pentru a încerca, într-un fel, să sponsorizeze și să ducă la alt nivel această activitate și atunci totul e doar o luptă pentru supraviețuire. Sunt, desigur, și evenimente bine văzute cum e derby-ul de trap al României care, anul acesta, s-a numit Marele Premiu Regal al României, completând cu o demonstrație de circ având în centru calul sau un concurs de ponei pentru copii.
Rase cabaline autohtone
Caii de la Herghelia Mangalia sunt folosiți azi în cursele de galop. Din păcate, și această activitate hipică făcută în hergheliile de stat a cunoscut un declin fantastic. Registrele genealogice la unele rase au fost preluate de societăți particulare, iar altele se află într-un fel de conservare. „De la efective care, în perioada de aur, făceau pe hipodrom 8-10 curse pe zi însemnând peste 150 de trăpași într-o săptămână care intrau în programul de alergări, azi reușim să facem aceste curse bucurându-ne enorm când într-una dintre ele strângem 8 trăpași de aceeași categorie”.
Importanța jokeyului
La noi, în România, jokeul se confundă cu antrenorul, cu îngrijitorul... deci el reușește să facă aproape toată activitatea săptămânală. Din păcate, neexistând niciun fel de școală care să formeze jokey... în România suntem tot la nivelul simplei pasiuni a unor oameni care fac o muncă grea. Nu e simplu să vii de luni până duminică la 6:00 dimineața și mai întâi să faci curățenie în grajd, apoi să scoți calul la antrenament, apoi să vii din nou să-l îngrijești, iar seara să te întorci din nou să vezi ce face... Pare frumos, când te uiți de departe, dar munca efectivă de creștere a cailor nu e una ușoară. Nu poți fi jokey dacă nu iubești calul. În plus, trebuie să ai și cunoștințe de medicină veterinară, să înțelegi de ce calul nu e în apele lui... Și mai există un mare „dezavantaj”: nu se face la „fără frecvență”. Jokey-ul vine la ora 6:00. La ora 8:00 este deja pe pistă, antrenând caii...
Este nevoie de o „cultură a calului”
Ne-ar trebui dezvoltată o cultură a calului. Cât timp acest lucru nu pornește de la nivel înalt, în piramidă, evenimentele rămân la nivelul de spectacol punctual: o dată la două săptămâni sau la o săptămână mergem la Hipodrom, ne clătim un pic ochii și gata! Sunt evenimente hipice care atrag la un anumit moment dat, per ansamblu, nu există încă o strategie de țară. „Noi, aici, încercăm să continuăm tradiția, dar aș numi asta doar o luptă de supraviețuire, urmând să putem trece în etapa a doua de menținere și în a treia, de dezvoltare, care poate reuși numai cu o implicare financiară serioasă”, s-a confesat Marian Dima. Doar întreținerea unui cal, lunar, depășește 1.200 de lei! Dacă socotim că un cal de valoare medie costă 7.000-10.000 de euro, iar suma pe care o recuperezi din premii acoperă circa 10 % din ceea ce ai cheltuit, rezultă că nu e chiar simplu să faci această activitate.