de Ana-Maria Cocea

Familia Bănică-Mitrea este fericită, în ciuda celor care ţin morţiş să afirme contrariul. Părinţii unei fetiţe adorabile în vârstă de 8 luni, cei doi soţi sunt fericiţi să-şi împartă domiciliul cu un năbădăios Yorkshire Terrier, pe nume Nino. Gelos pe micuţa Sofia, acesta are parte, totuşi, de toată atenţia membrilor familiei. Mai mult, Andreea îl ia pretutindeni, inclusiv la concerte şi şedinţe foto. O fi grea viaţa de câine? Noi nu prea credem!

„Îl răsfăţ cu şedinţe de masaj”
- Ai un căţel adorabil, ce pare mai degrabă o jucărie de pluş. A fost un dar din partea cuiva drag? Cum a ajuns el în familia ta?
- Pe Nino l-am văzut într-un petshop şi m-am îndrăgostit pe loc de el! Apoi a trebuit să îl cumpăr urgent. Nu am putut rezista drăgăleşeniei lui, iar Lucian a fost şi el cucerit de micul ghem cu ochii negri, aşa că l-am luat acasă. Nino va face 2 ani în luna mai şi este primul nostru copil, uneori ascultător, alteori nu. Mă mai trage de picioare, dar e bine că măcar acum nu mai distruge canapelele!

- Cum i-aţi ales numele?
- L-am numit Nino, de la o salvare zgomotoasă (cu toţii ne jucam în copilărie, făcând ca sirena Salvării: „Nino, nino”). Eu consider că, uneori, Nino este o salvare adevărată, salvarea bunei mele dispoziţii, pentru că mereu mă înveseleşte.

- Ai devenit anul trecut mamă. Simţi modificări în comportamentul căţelului tău? Îşi manifestă gelozia?
- Nino e gelos! De când o avem pe Sofia, cred că se simte singuratic şi poate că are momente în care este mai nervos şi mai agitat decât înainte. Chiar dacă are căsuţa lui, doarme în pat cu noi şi e răsfăţat destul de mult. Cred că va trebui să îl culc separat de acum. Oricum, Sofia doarme la ea în pătuţ, aşa că nu sunt probleme. La început chiţăia întruna, acum şi-a mai revenit. Probabil că s-a obişnuit cu ideea că avem un membru nou în familie, care este, de altfel, şi cel mai important.

- Cum îl îngrijeşti pe Nino?
-  Nu îl mai spăl de mult singură acasă, căci nu am timp… De aceea îl duc la salon, unde beneficiază şi se bucură de toate tratamentele posibile şi imposibile… Viaţă de câine! (râde!)  Îl spală fetele cu tot felul de loţiuni, creme specifice patrupedelor şi îl iau acasă pufos şi frumos.

- Atunci când mergi la cumpărături te gândeşti şi la el?
- Cum să nu?! Îi iau diverse jucării pe care le ronţăie, le leagănă, merge cu ele prin casă, urcă pe scări… Dacă îi iau Sofiei, trebuie să îi cumpăr şi lui. Neapărat! Dar, evident, Nino primeşte mai rar cadouri comparativ cu zâna mea. Cele mai dese daruri ale lui Nino sunt şedinţele de masaj de la salonul minunat, special creat pentru patrupede. În timp ce este spălat, este şi masat… îi place teribil!

„Toată lumea e la picioarele lui”
- Are vreo reacţie fetiţa când îl vede?
- Nu spune nimic, dar uneori râde cu gura până la urechi. De cele mai multe ori se uită foarte atentă, îl studiază, îl analizează, să vadă probabil ce este cu ghemotocul de blană cu patru picioare… Este foarte simpatică! Nino, în schimb, o mai miroase, se mai gudură pe lângă ea, însă mult mai distant decât o face cu mine sau cu Lucian. Cred că peste un an o să fie capabil să aibă grijă de mica lui stăpână.

- Ce hăinuţe are Nino?
- Rasa Yorkshire Terrier este bine îmblănită, să zic aşa. Prin urmare, vara chiar nu îl îmbrac cu mai nimic. Îi mai pun câte un moţ roz, aşa că e simpatic. Parcă iese în evidenţă în felul acesta. Nu suportă să-i vină părul în ochi, iar eu i-l prind în vârful capului. Mă pregătesc pentru când o să crească pletele Sofiei… Iarna are nişte veste colorate, în care se simte în largul lui.

- Ştim că Nino este prezent cu tine în diverse locuri publice, inclusiv la concerte. Nu îţi creează probleme?
- Niciodată! Este obişnuit cu oamenii, e prietenos şi e arogant în acelaşi timp, nu mai dă atenţie la toată lumea… A prins fiţe… Şi da, iese cu mine mai des decât iese Sofia, care e prea mică pentru a fi scoasă dacă afară plouă sau ninge ori dacă merg la vreo şedinţă foto… Cu Nino e mai simplu, că este mai „matur” şi el devine centrul atenţiei. Practic, toată lumea e la picioarele lui.

- Te leagă ceva deosebit de acest căţel?
- Da. Mai ales că perioada sarcinii mi-am petrecut-o cu el în braţe de cele mai multe ori. M-a văzut cum mă îngrăşam treptat şi atunci parcă simţea că sunt ceva mai sensibilă şi nu era atât de energic cum a devenit acum. Era mai calm. Cred că prezenţa Sofiei, care în concepţia lui i-a invadat teritoriul, l-a făcut să fie mai năbădăios.