Main menu

header

de Daniela Purgaru

Una dintre cele mai cunoscute afecţiuni ale pisicilor este sindromul urologic. Doctor Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara, din Capitală, vă oferă mai multe informaţii despre acesta, pentru a fi mai uşor de depistat şi de tratat.

Afectează şi femelele, şi masculii în egală măsură
Sindromul urologic felin defineşte afecţiuni ale aparatului urinar al pisicilor domestice, caracterizate cel mai des prin eliminare de sânge prin urină (hematurie), urinare dificilă (disurie) şi/sau obstrucţie uretrală parţială sau totală. În cadrul acestui sindrom există două categorii de afecţiuni, în funcţie de prezenţa sau de absenţa precipitatului de natură minerală la nivelul aparatului urinar (urolitiază). În ciuda mitului potrivit căruia motanii sunt predispuşi, urolitiaza felină este întâlnită cu frecvenţă aproximativ egală atât la femele, cât şi la masculi. Singurul factor ce face procentul motanilor afectaţi să fie puţin mai mare sunt lungimea şi diametrul variabil al uretrei acestora.

Semnele sunt evidente
Dar cum se manifestă această afecţiune? „Cristalele de oxalat de calciu, struviţii (fosfaţi amoniaco-magnezieni) şi uraţii, la care se adaugă cele de acid uric, fosfat de calciu şi cistina sunt elementele minerale sau organice care, prin prezenţa lor, irită epiteliul aparatului urinar şi/sau blochează, parţial sau total, calea de eliminare a urinei, ducând, în final, la apariţia semnelor de boală”, ne-a spus medicul veterinar. Semnele ce apar sunt: sânge în urină, urinare dificilă, dureroasă sau lipsa ei, durere abdominală, toaletarea insistentă a organelor genitale, depresie, slăbiciune, vomă, deshidratare, hipotermie, rărirea ritmului cardiac, acidoză şi dereglări electrolitice.

Atenţie la hrană!
Cristalele se formează în urină atunci când în organism se găseşte o cantitate suficientă de elemente constitutive ale acestora şi un pH favorabil cristalizării. Astfel, factorii dietetici joacă un rol important în apariţia acestui sindrom, conţinutul ridicat al hranei în magneziu, calciu, fosfor şi clor reprezentând un element-cheie.
În funcţie de tipul de cristale prezente în urină, dieta va fi modificată, astfel încât aceasta să conţină cât mai puţine elementele constitutive ale uroliţilor, să crească sau să scadă pH-ul şi să crească volumul urinar.

Tratamentul e complex
Diagnosticul se realizează pe baza semnelor clinice şi cu ajutorul unor metode complementare precum ecografia, radiografia, cistografia, analiza urinei, analiza sângelui şi cistoscopia. „Tratamentul este complex şi vizează, în primul rând, permeabilizarea uretrei prin sondaj uretero-vezical (în cazul obstrucţiei) şi eliminarea conţinutului vezical, administrarea de fluide intravenos în cazurile grave, eliminarea eventualei infecţii, combaterea hemoragiei - dacă aceasta există -, diminuarea spasmului de la nivelul sfincterului vezical, folosirea unor agenţi de disoluţie a uroliţilor şi/sau realizarea cistotomiei sau a uretrostomei”, a completat specialistul.

Consultaţie gratuită

Dacă aveţi întrebări legate de diverse afecţiuni sau probleme de sănătate ale animalului dumneavoastră de companie vă puteţi adresa Spitalului Veterinar Ilioara, din Str. Ilioara nr. 16E, sector 5, număr de telefon 021/348.05.30. Se acordă o consultaţie gratuită cititorilor care se prezintă la această adresă cu animalul şi cu un exemplar al revistei.