Main menu

header

cotnari wide

    Pielea este organul cu cea mai mare suprafaţă. Aceasta este o oglindă a stării de sănătate a animalului, reflectând multe boli interne. În plus, există anumite afecţiuni ce sunt localizate numai la acest nivel şi dau multe bătăi de cap atât câinilor, cât şi stăpânilor şi medicilor veterinari. Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus mai multe despre aceste tipuri de afecţiuni. Încă din primele luni de viaţă şi până la bătrâneţe se poate întâmpla ca pisica sau câinele nostru să se îmbolnăvească de diverse boli de piele.

    Acestea cuprind mai multe tipuri de afecţiuni, de la râie (râia demodectică, sarcoptică, notoedrică) până la infecţii cutanate, sub forma unor piodermite, dermatite micotice, dermatite alergice, dermatoze sau, la vârste mai înaintate, sindrom hepato-cutanat. În acelaşi timp există anumite afecţiuni hepatice sau renale ce pot afecta şi sănătatea pielii. „Chiar şi unele afecţiuni infecţioase virale, de tipul maladiei Carre, pot da modificări cutanate, iar la feline, anumite modificări ale sistemului imunitar de tipul unui sindrom eozinofilic pot provoca leziuni ale pielii”, ne-a declarat medicul.

Animalul are mâncărimi şi/sau îi cade părul
     Afecţiunile cutanate evoluează, de cele mai multe ori, cu un număr limitat de semne, ca mai apoi să devină foarte vizibile şi greu de vindecat. „O boală de piele începe, de obicei, cu prurit (mâncărime) de diferite intensităţi şi se poate ajunge în anumite situaţii chiar la automutilare, întâlnindu-se apoi depilaţia (pierderea părului), modificări ale aspectului cutanat, înroşire (eritem), îngroşarea pielii (hiperkeratoză), apariţia furfurei (descuamare excesivă), a unor vezicule sau chiar a unor leziuni deschise”, a completat specialistul. Pe de altă parte, în unele afecţiuni, mai ales ca urmare a unor dereglări hormonale sau autoimune, bolile de piele evoluează fără vreun disconfort, ci doar apare căderea părului în zona respectivă.

Trebuie mers la veterinar de la primele semne
     Încă de la apariţia unei mici schimbări a aspectului pielii sau a blănii ori de la primele semne de mâncărime este indicat să mergeţi cu animalul la medicul veterinar, pentru un consult şi, eventual, un tratament. „În afară de diagnosticul clinic, acesta va solicita, în funcţie de situaţie, examene suplimentare de genul antibiogramei (în cazul infecţiilor), examenului parazitologic (în cazul râiei sau al contaminării cu ciuperci microscopice) sau al examenului histopatologic (recomandat în momentul unor suspiciuni de tumori cutanate).

    De asemenea, se poate face un examen complementar de tipul biochimiei sangvine, o determinare hormonală sau o hemoleucogramă (pentru afecţiuni autoimune, endocrinopatii etc.) şi examinarea în lumina ultravioletă sau chiar examinarea ecografică (atunci când există suspiciuni privind diferite afecţiuni hepatice)”, ne-a mai spus medicul veterinar. În funcţie de rezultatul investigaţiei medicale, tratamentul poate fi atât medicamentos (general sau local), cât şi dietetic, iar în unele cazuri chiar chirurgical. Daniela Purgaru