de Dana Purgaru
Porcuşorul de Guineea este un animal ierbivor. El are un sistem digestiv asemănător cu cel al calului şi necesită hrană vegetală, cu un conţinut scăzut de proteine, dar foarte bogată în fibre.
Sunt animale coprofage
În mediul natural, din America de Sud, porcuşorii de Guineea se hrănesc cu frunze şi tulpini de plante verzi sau uscate, cu seminţe şi rădăcini. Hrana este sfărâmată de dinţii puternici şi ajunge în stomac, apoi rapid în intestinul subţire, unde au loc digestia şi absorbţia proteinelor, vitaminelor, mineralelor, oligoelementelor, a lipidelor şi a unei părţi a hidraţilor de carbon. Resturile de alimente, rămase nedigerate, trec în intestinul gros, unde are loc fermentaţia. Proteinele sunt eliminate prin scaun sub formă de boabe moi, numite boabe cecale. Porcuşorul, fiind animal coprofag, va consuma din aceste boabe, care, pe lângă alte substanţe folositoare, conţin şi complexul de vitamine B necesar organismului lui. Aşadar, să nu vă miraţi dacă porcuşorul dumneavoastră de Guineea îşi mănâncă propriile fecale.
Femelele mănâncă mai mult
Porcuşorii de Guineea mănâncă des şi puţin. Hrana trebuie să le fie administrată de trei ori pe zi la exemplarele tinere şi la masculi şi de patru-cinci ori pe zi la femele.
Raţia zilnică se administrează proaspătă şi la temperatura camerei. Necesarul zilnic variază în funcţie de sistemul de întreţinere, greutate, vârstă şi starea fiziologică. Spre exemplu, pentru un porcuşor de Guineea care are în jur de 500 de grame, necesarul zilnic de furaje este de 700 de grame.
Vitamina C este vitală
Raţia zilnică trebuie să conţină:
- vara: 40 de grame de ovăz, 35 de grame de lucernă sau trifoi verde şi 30 de grame de paie;
- iarna: 40 de grame de ovăz, 50 de grame de sfeclă, 50 de grame de morcovi, 50 de grame de fân şi 30 de grame de paie.
Pe lângă acestea, necesarul de vitamine se asigură prin oferirea zilnică de morcovi, seminţe de cereale încolţite, siloz, suc de tomate sau de măceşe, mere, ardei gras, struguri, spanac, frunze de păpădie, căpşuni, cireşe, banane şi altele. Sucul de măceşe se obţine prin fierberea a 100 de grame de fructe în 600 de mililitri de apă timp de patru-cinci minute. După răcire se administrează amestecat în hrana proaspătă. În furaje se poate introduce şi untură de peşte, în cantitate de 0,5 grame pe zi la adulţi şi 0,20 grame la exemplarele tinere.
Foarte importantă este vitamina C - 10-20 de miligrame pe zi. Pentru aceasta trebuie administrată o legătură de pătrunjel zilnic!
Nu le daţi niciodată: salată, varză, conopidă, coji de cartofi, fasole, carne, seminţe prăjite sau cu sare, dulciuri, alcool, pâine proaspătă (se recomandă numai cea foarte uscată, dar foarte rar), popcorn, caşcaval şi orice alte alimente procesate şi condimente.
Din cuşcă nu trebuie să lipsească adăpătoarea
Fie că ţineţi porcuşorii de Guineea în cuşti speciale, fie că ei sunt lăsaţi liberi prin casă, nu trebuie să le lipsească sursele de apă potabilă. Deşi verdeţurile, legumele şi fructele conţin multă zeamă, este greu de apreciat ce cantitate de lichide ar asigura nevoile lor zilnice, acestea fiind influenţate şi de temperatura din mediul înconjurător, umiditatea, greutate şi de starea fizică. Indicate sunt adăpătoarele, ce se pot cumpăra de la pet-shop-uri, care se agaţă de marginea cuştilor sau de obiectele din locuinţă aflate la nivelul micilor rozătoare. Atenţie însă! Cumpăraţi numai astfel de dispozitive care au capetele din metal, în niciun caz din plastic sau din sticlă!
Dieta nu se modifică brusc
Dacă tocmai aţi cumpărat un porcuşor de Guineea este foarte important să nu-i schimbaţi brusc dieta, astfel organismul lui se va adapta fără risc la noua alimentaţie. Este preferabil să luaţi de la fostul crescător hrană pentru o săptămână, pe care să i-o amestecaţi, în vederea trecerii treptate la noua mâncare. Aceste rozătoare sunt foarte sensibile, devenind extrem de stresate dacă anumite elemente din dieta lor sau din mediul înconjurător se modifică brusc.
Un singur porcuşor de Guineea are nevoie de cel puţin un metru de spaţiu, aşadar este recomandată obişnuirea acestor rozătoare cu libertatea, cel puţin câteva ore pe zi
Cum comunică
În majoritatea timpului, atunci când este liniştit şi fericit, un porcuşor de Guineea gângureşte, asemeni unui porumbel, chiţăie încet sau grohăie. Însă, sunt momente în care el scoate sunete mai înalte sau repetate. Iată câteva semnificaţii ale acestora:
- mormăit - este scos atunci când micuţele rozătoare aud un sunet care le stârneşte interesul sau care nu le place, dar şi de femelele gestante, pentru alungarea intruşilor;
- ţipăt puternic - dacă însă un exemplar este izolat de restul grupului, va ţipa puternic, în special dacă este pui. El se va linişti numai atunci când semenii săi îl vor găsi şi se va reintegra în mijlocul lor. De asemenea, sunetele înalte pot însemna că animăluţul se simte singur şi doreşte atenţie, dar şi că a simţit că mâncarea este pe aproape şi că îi este foame.
- sunete înalte, repetate sau chiţăituri - sunt emise atunci când aceste mici rozătoare simt un eventual pericol şi sugerează panică;
- hârâit - când două femele se întâlnesc, ele scot un fel de zgomot asemănător sunetelor emise de masculi în perioada împerecherii.
- salturi în aer - nu vă speriaţi când le observaţi, deoarece acestea indică mulţumirea şi cheful de joacă.
