de Dana Purgaru

Potrivit unui nou studiu, coordonat de oameni de ştiinţă din Noua Zeelandă, „tăcuţii” peşti comunică între ei printr-un limbaj acustic subtil, manifestat sub formă de murmur, mormăit, ţârâituri şi pocnete.

Nu toţi sunt la fel de „comunicativi”
Contrar părerii generale potrivit căreia lumea adâncurilor este extrem de tăcută, ea trepidează de fapt de zumzetul diferitelor sunete ale faunei acvatice. Peştii emit frecvenţe fonice diferite pentru a curta exemplare de sex opus ale speciei, a anunţa posibile primejdii şi chiar pentru a oferi unele indicaţii. Ba mai mult, se pare că prădătorii îşi pot repera şi hăitui prada prin interceptarea „discuţiilor”. „Aceştia pot auzi, dar nu toţi pot emite sunete, pocnituri şi alte zgomote produse prin vibrarea băşicii înotătoare, un muşchi pe care aceste animale şi-l pot contracta“, a declarat cercetătorul Shahriman Ghazali, de la Universitatea Auckland. În urma cercetărilor, specialistul a conchis că unele specii sunt extrem de „comunicative”, în timp ce altele, precum codul sau peştişorii aurii, „vorbesc” numai atunci când este rost de perpetuare.