de Daniela Purgaru
- La 19 august 1960, naveta Sputnik 5 le-a purtat în spaţiu pe căţeluşele Belka şi Strelka, aceasta fiind prima călătorie avansată în afara Terrei care a adus patrupedele înapoi tefere
Animalele sunt folosite de foarte multe ori pentru diverse sarcini pe care oamenii nu au cum să le ducă la bun sfârşit, precum testarea unor medicamente noi, căutarea de victime ale calamităţilor şi chiar periculoasa „slujbă” de identificare a bombelor. Dar ele au fost deschizătoare de drumuri şi în ceea ce priveşte zborurile în spaţiu. În total, şase ţări au folosit necuvântătoare pe post de astronauţi de încercare în afara Pământului, Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii, Franţa, China, Japonia şi, recent, Iran.
Musculiţele au zburat spre stele
Primele vieţuitoare înălţate către spaţiu au fost câteva musculiţe, la bordul rachetei americane V2, lansată în 1947. La 14 iunie 1949, Albert II a fost prima maimuţă lansată într-o rachetă, tot într-o navetă americană V2, după ce Albert I murise într-o încercare prealabilă. Din păcate, nici Albert II nu a avut o soartă bună, el decedând la aterizare din cauza unei probleme a paraşutei. În perioada 1950-1960 au avut loc mai multe lansări de primate, ale căror semne vitale au fost monitorizate de pe Pământ.
În anii ’50, americanii au efectuat mai multe zboruri cu şoareci la bord, primul dintre ele având loc la 31 august 1950. La 29 ianuarie 1951, Uniunea Sovietică a lansat racheta R-1 IIIA-1, care îi purta spre stele, dar nu şi pe orbită pe câinii Gypsy şi Dezik. Ambii au supravieţuit.
La 3 noiembrie 1957 a avut loc prima încercare de zbor pe orbita Pământului, celebra căţeluşă Laika fiind cea care a „pavat” drumul oamenilor către călătoriile spaţiale. Din păcate, ea nu a supravieţuit acestei încercări la bordul rachetei Sputnik 2.
La 13 decembrie 1958, americanii au lansat racheta Jupiter IRBM AM-13 cu maimuţica Gordo la bord. Din păcate, nici acesta nu a trăit.
Tehnologia şi rata de supravieţuire au avansat
Able şi Baker au devenit primele maimuţe care au trăit după un zbor cu o rachetă balistică. Ele au plecat în scurta călătorie către cer la 28 mai 1959, la bordul Jupiter IRBM AM-18. Au atins altitudinea de 579 de kilometri, o distanţă de 2.735 de kilometri, au rezistat la o gravitaţie de 38 de ori mai puternică decât cea de pe Terra, la nouă minute de imponderabilitate şi la o viteză maximă de 16.000 de kilometri pe oră. Able a murit după patru zile de la aterizare, în urma unei operaţii, însă Baker a trăit până în 1984.
La data de 19 august 1960, Sputnik 5 a purtat în spaţiu o nouă serie de animale, cu scopul de a testa zborul cu o navetă spaţială. Aceasta a fost prima încercare avansată care a adus animalele înapoi pe Pământ tefere şi nevătămate. Protagonistele temerarei încercări au fost două căţeluşe: Belka şi Strelka. Nu numai că s-au simţit bine după aterizare, dar a doua a avut şi o mulţime de descendenţi foarte apreciaţi, unul dintre aceştia, pe nume Pushinka, fiind dăruit soţiei preşedintelui Americii, Caroline Kennedy, de prim-secretarul Partidului Comunist rus, Nikita Khruschev, în 1961.
Cimpanzeul Enos, întâia maimuţă care a orbitat
La 31 ianuarie 1961, cimpanzeul Ham a fost primul care a reuşit să îndeplinească anumite sarcini în timpul zborului, până atunci majoritatea animalelor fiind anesteziate. Puţin mai târziu, la 29 noiembrie 1961, cimpanzeul Enos a devenit prima maimuţă care a orbitat.
Uniunea Sovietică a lansat în acest timp porcuşori de Guineea şi broaşte.
Primul pasager trimis de Franţa a fost un şoricel, la 22 februarie 1961. Trebuie menţionat că în perioada imediat următoare a avut loc şi prima călătorie a unui om în spaţiu - Yuri Gagarin, la 12 aprilie 1961.
Alte două rozătoare au urmat în octombrie 1962 şi apoi, la 18 octombrie 1963, a fost lansat motanul Felix, recuperat viu. Ultimele încercări de acest tip efectuate de Hexagon au fost realizate cu două maimuţe, în martie 1967.
Şi China a folosit, pe post de astronauţi, şoareci şi şobolani, în 1964 şi 1965, şi doi câini, în 1966.
La 22 februarie 1966, Rusia a urcat într-o navă spaţială doi câini deveniţi celebri, Veterok şi Ugolyok. Ei au petrecut 22 de zile pe orbită şi apoi au aterizat sănătoşi pe Pământ. Aceasta este cea mai îndelungată călătorie spaţială din istorie efectuată de câini.
La 11 aprilie 1967, şobolanul Belisario a plecat într-o călătorie spre stele din Argentina şi a reuşit să se întoarcă întreg, exemplul său fiind urmat de alte rozătoare.
Prima ţestoasă în spaţiu a fost lansată de Uniunea Sovietică, la 14 septembrie 1968. După şapte zile, capsula în care se afla a fost recuperată întreagă.
Un an mai târziu, Statele Unite l-au trimis în spaţiu pe macacul Bonny. Aceasta a fost prima călătorie de mai multe zile a unei primate.
Primii păienjeni, Arabella şi Anita, lansaţi în 1972
Nu mai puţin de 57 de câini au fost pasageri ai Uniunii Sovietice în navete spaţiale între anii 1950 şi 1960, iar la 23 decembrie 1969, Argentina a înălţat către stele o maimuţă numită Juan. Aceasta a urcat numai 60 de kilometri, dar a fost recuperată teafără din capsulă. La 1 februarie 1970, experienţa a fost repetată cu o altă maimuţă, care însă nu a supravieţuit.
Primul peşte şi primii păienjeni (Arabella şi Anita) au luat drumul cerului la 16 aprilie 1972, din Statele Unite, împreună cu cinci şoareci, însă recordul de zbor în spaţiu al unui animal îi aparţine unei ţestoase lansate de Uniunea Sovietică la 17 noiembrie 1975 – 90,5 zile. Tot această ţară a urcat în navele sale opt maimuţe în anii ’80.
În anii ’90, Rusia a lansat în spaţiu broaşte, muşte, crevete, gândaci, China a trimis porcuşori de Guineea, America, insecte, şobolani, broaşte, şerpi şi peşti, iar Japonia a participat cu salamandre pentru prima oară.
În anii recenţi au avut loc ultimele zboruri care au inclus animale. Printre acestea s-au numărat albine, viermi, păienjeni şi peşti - lansaţi de Columbia în 2003 - şi un şoarece, două ţestoase şi viermi - trimişi de Iran la 3 februarie 2010. Toţi aceştia s-au întors vii pe Pământ.
